Romanians who inspire: The Romanian Treasury Team / Echipa Tezaur Romanesc

“I had the great honour to interview the team from Tezaur Românesc / Romanian Treasury. This is a transdisciplinary group of young Romanians that has set out on a journey that creates value for a lot of people in Romania. When I read the answers that was sent to me I cried. It is beautifully written and speaks from the soul of a people who is often so misunderstood.” – Yvette Larsson , a Swedish journalist who loves Romania, the author of The Bucharest Lounge blog

Source: The Bucharest Lounge / Romanian-Insider.com

 – Who are you and the team? 

We are a group of young people who love Romania and have initiated a complex and, we could say, a pretty ambitious project, whose main objective is the revival of the traditional crafts and values of the Romanian village, and the conservation of the Romanian spirit. Being an interdisciplinary platform, we have gathered a large number of specialists from different areas, such as: designers, architects, ethnologists, philologists, sociologists, historians and journalists. 

 – Please describe each project in short, one by one.

Currently, the platform includes the following projects:

 –         The Romanian village –  the history of the Romanian villages, traditional peasant style of architecture, traditional building techniques, design, the spirit of the Romanian housing.

–         Romanian traditional crafts – textile manufacturing, wood, ceramics, glass, stone, iron, wood weaving, etc; hiring the craftsmen and designers inspired by this theme : sewing workshops, wood and Atelierul de Haine – a clothing workshop.

–         Rural life – the working of the land : agriculture, fruit growing, forestry, animal husbandry, and so forth, Romanian cuisine, promoting Romanian traditional products : Gradina fermecată – Charmed Garden, old cures and natural medicine, harmonious development and communities of volunteers.

“Iubirea e fundamentul fiinţei noastre”

Sursa: Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa:

“Fara Dumnezeu, orice iubire moare”

– Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata – “Iubirea e fundamentul fiintei noastre” – Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

– As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

Ovidiu Hurduzeu: “Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa”

(Sursa: Ovidiu Hurduzeu – “Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa”)

“Traiti de aproape doua decenii in Statele Unite, dar ati ramas, sufleteste, in Carpati. Cartile dvs., in special A treia forta: Romania profunda si Economia libertatii, sint dovezi materiale ale acestei captivitati spirituale si, in acelasi timp, o incercare de a schimba starea de fapt din tara. Ce-i lip­seste Romaniei pentru a fi bine?
Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa. In prezent, Romania nu mai este o casa, o gospodarie, ci o gara in care astepti trenul pentru o alta destinatie. Nu mai este o patrie, ci un loc unde se fac bani sau se crapa de foame, un cazinou sau un ghetou, o locuinta temporara, pe care vrei cit mai repede s-o parasesti. Cred ca majoritatea romanilor isi pregatesc copiii sa para­seasca tara. Cind esti mereu pe picior de plecare, nu-ti mai pasa ce se intimpla in jur. De aici, lipsa de reactie a popu­latiei fata de toate evenimentele negative care o afecteaza. In ochii multora, a lupta pentru Romania, a fi patriot, nationalist sau cum vreti sa-i spuneti, a devenit o actiune subversiva. Pina nu dispare patologia sociala a „pa­rasirii corabiei“, nu prea exista sanse pentru o schimbare la fata a Romaniei.

Vorbiti mereu despre nevoia de a apara interesele nationale. Sinteti nationalist?
Da, sint nationalist si distributist, doua notiuni care se completeaza. Nationalismul este dusmanul de moarte atit al marxismului, cit si al neoliberalismului. Marxistii il considerau o doctrina „mic-burgheza“, radical opusa interna­tionalismului proletar; neoliberalii de azi, reprezentind interesele marilor companii transnationale, ale marilor banci internationale si ale fondurilor speculative de investitii, denunta pe toate caile nationalismul, intrucit se opune globalizarii si interdependentei. Adeva­rul este ca o tara ca Romania nu-si mai permite sa nu fie nationalista; daca renunta sa-si mai apere interesul national, se autodistruge. Nationalismul, asa cum este practicat de natiunile responsabile, inclusiv de unele tari vecine, ­precum Polonia, Ungaria sau Cehia, este echivalent cu „spatiul de manevra“. De pilda, guvernul maghiar si-a creat un spatiu de manevra care i-a adus beneficii in relatiile cu bancile, FMI-ul si vecini ca Romania, fara ca aceste actiuni sa atraga represalii care ar fi anulat avantajele. Nationalismul de care vorbesc poate fi practicat cu succes de tara noastra, in cadrul Uniunii Europene: el nu ne-ar aduce decit respectul partenerilor si aliatilor nostri. Un guvern intelept trebuie sa stie foarte exact care este spatiul sau de manevra si sa profite la maximum de acesta. Reafirmarea suveranitatii Romaniei asupra patrimoniului ei natural, cum ar fi padurile sau resursele minerale – este vorba despre ceea ce eu am numit „nationalismul verde“ –, actioneaza nu numai in interesul tarii, ci si al Uniunii Europene. Daca Romania permite transnationalelor sa-i defriseze padurile, are oare UE de cistigat? Daca Romania cedeaza presiunilor companiilor americane sa cultive soia modificata genetic, nu cumva se situeaza pe o pozitie ostila atit interesului national, cit si celui european? In plus, deseori, mafia locala romaneasca devine campioana „globali­zarii“ si a politicilor neoliberale, pentru a-si apara propriile interese. Mass-media romaneasca ar trebui sa inceteze sa mai cenzureze termenul „nationalist“ si sa incurajeze dezbateri serioase privitoare la interesele nationale ale Romaniei.

Ce perspective poate avea o tara precum Romania, in secolul XXI, intr-o perioada caracterizata de instabilitate si incertitudini? De unde ar putea veni solutia care sa aduca bunastare?
In citiva ani, Romania ar putea deveni „tigrul verde“ sau „gradina Europei“, daca si-ar apara patrimoniul natural si cultural si s-ar adopta un nou model de dezvoltare, de tip distributist, prin care sa redevenim stapini la noi acasa. Obstacolele pe care le avem de infruntat sint, in primul rind, mentale. In tara exista deja fortele politice si intelectuale pregatite sa schimbe paradigma. Ele sint insa „blocate la mantinela“, nu mediatizate; in Romania, ceea ce nu se vede pe sticla nu exista! Cit despre bunastare, acesta este un termen subiectiv. Nu cred ca bunastarea este data de cresterea PIB-ului si a numarului de autostrazi, ci de calitatea relatiilor dintre oameni. In tarile cu adevarat prospere exista o „economie a daruirii“ si un adevarat spirit comunitar.

In plina era a neoliberalismului, sinteti sustinatorul unei economii distributiste, un concept prea putin cunoscut in Romania, care, pentru cei mai multi dintre noi, inca mai suna straniu. Care sint legaturile dintre distributism si societatea romaneasca?
Distributismul nu este o alta teorie economica, ci o realitate vie, cu adinci radacini istorice. Acolo unde au existat oameni liberi, autonomi din punct de vedere economic, conlucrind in cadrul unei economii smerite, la dimensiuni umane, a existat si o ordine distributista. Romania interbelica, dupa marea reforma agrara, a cunoscut o larga ras­pindire a micii proprietati productive, pilonul de baza al oricarei ordini distributiste. PNT, mai ales prin tara­nistii lui Ion Mihalache, au promovat in mod programatic o „a treia cale“ distributista. Despre modelul distributist interbelic din Romania nu se sufla o vorba in tara noastra, dar se vorbeste cu entuziasm in SUA (vezi, de pilda, cartea paleoconservatorului Allan C. Carlson, Third Ways, sau decit de mentinerea status-quo-ului; distributismul ar fi o alternativa care propune schimbari radicale – iata deci de ce este mentinut in afara sistemului romanesc, in pofida avantajelor sale evidente.

Distributismul implica si o metamorfoza culturala. Nu este aceasta imposibila in plina ascensiune a „bambooizarii“ si „otevizarii“ Romaniei?
In plan social-cultural, distributistii actioneaza in spiritul traditional crestin. Spre deosebire de alti „traditionalisti“, distributistii considera ca schimbarile culturale si economice vin impreuna si se conditioneaza reciproc. Nu putem sa predicam cinstea, intr-o societate construita pe cele mai ruinatoare tendinte ale naturii umane, asa cum o fac neoliberalii/neoconservatorii. Nu putem sa aparam libertatea si drepturile persoanei si, simultan, sa distrugem autonomia ei economica. Nu putem sa deplingem tendintele dezintegratoare din societate si, in acelasi timp, sa promovam politici economice si sociale care distrug coeziunea organica a micilor structuri traditionale, familia si statul. „Otevizarea“ si „bambooizarea“ Romaniei sint incurajate de modelul neoliberal de dezvoltare economica. Intr-o ordine distributista, astfel de fenomene otravite nu si-ar mai gasi locul. Stapini in propria noastra casa, am sti sa punem piciorul in prag. Traim intr-o epoca dominata de tehnologism, care este o religie periculoasa. Credem in noi si noi idoli. Vad o posibila schimbare a Romaniei, printr-o intoarcere veritabila, si nu mimata, a tinerei generatii la ortodoxie. Cultura fara o baza religioasa decade in relativism cultural, „cultura de mall“ si manelism spiritual.

In ziua de azi, a scrie o carte este un act de agresiune la adresa imperiului Google?
In zilele noastre se scriu inca multe carti, chiar prea multe. Problema este ca nu prea se gasesc amatori sa le citeasca. Oamenii nu mai au nici timp si nici rabdare pentru lecturi aprofundate. Lectura a fost inlocuita de tot felul de expediente – de pilda, comunicarea mecanica prin retelele de socializare –  sau se citeste din obligatie, din interes profesional, astfel incit lectura nu mai contribuie la rotunjirea personalitatii individului.

S-a nascut in Bucuresti, la 12 iunie 1957, dintr-un tata banatean si o mama moldoveanca, ambii parinti de profesie geologi. In 1981, a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, iar in 1988 a parasit Romania si s-a stabilit in SUA. In 1997, a obtinut doctoratul in French and Humanities la Stanford. A publicat zeci de eseuri, doua volume de proza si patru carti care au revolutionat peisajul cultural romanesc: Sclavii fericiti. Lumea vazuta din Silicon Valley, Iasi, Timpul, 2005; Unabomber, profetul ucigas, Bucuresti, Logos, 2007; A treia forta. Romania profunda, Bucuresti, Logos, 2008 (coautor: Mircea Platon); A treia forta. Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde, Bucuresti, Logos, 2009 (editor, impreuna cu John Chrysostom Médaille).

Interviu de Răzvan Papasima, revista VIP nr. 25 / 2011