Home

Distrugerea culturii ancorate în Adevăr (III) – Declinul cunoașterii în postmodernism

Leave a comment

carti Old books wallpaper - Photography wallpapers - 9236Pentru a înțelege cauzele care au condus la pervertirea sensului culturii și la decăderea învățământului trebuie să analizăm modul cum a fost afectată, în epoca postmodernă, natura cunoașterii. More

Advertisements

Recomandare de carte: „Corectitudinea politică – o ideologie neomarxistă. Marxismul cultural – noua utopie”

Leave a comment

A apărut a doua ediţie a cărţii despre corectitudinea politică, volum coordonat de dl Andrei Dârlău şi de mine, carte apărută iniţial la Editura Rost.

Corectitudinea politică – o ideologie neomarxistă. Marxismul cultural – noua utopieCorectitudinea-politica

Coordonatori: Andrei Dîrlău şi Irina Bazon

Editura Reîntregirea

Prefaţă: Dan Puric

An apariţie: 2017 Nr pagini 357

Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei

„Cancerul este îmbolnăvirea nu a unui singur organ, ci deprimarea întregului metabolism. Ea este boală de tip degenerativ. Se spune că celula canceroasă este nemuritoare, adică moare omul și ea nu moare! Și tot astfel, printr-o analogie putem spune: comuniștii au murit, dar comunismul nu! Celula nemuritoare a comunismului trăiește și, iată, a născut alt cancer ideologic și alte biete victime! Aleargă acum celula nefastă, nestânjenită, pe corpul muribund al acestei umanități! Celula tânără rebelă a noii ideologii, țâșnită incredibil din cea defunctă, cu puteri înmiite, metastaziază lumea, devastând întreaga viață și ordine a societății. Și, precum sora ei malignă, nu respectă treptele dezvoltării normale, aruncând lumea în haos, dând totul peste cap și distrugând fulgerător toate centrele de comandă. Gândită bine, ideologia neo-marxistă a „politicii corecte” a fost strecurată încet în doze homeopatice, pe terenul virgin al Americii, ca apoi ajunsă nestânjenită la maturitate, să fie revărsată pe corpul total lipsit de imunitate al occidentului, ca astăzi să ne pomenim cu ea agresivă, ispititoare în impostura ei vicleană, nocivă și cu efect letal în timp pentru gena normalității pe organismul sechelar al Europei de Est, cea devastată deja de ciuma comunismului până în prispa profund creștină a acestui neam românesc, ce și-a împletit parcă într-o surdă durere cumințenia firii cu permanenta nefericire.  More

Originile neomarxiste ale limbajului „corect politic”: Teoria critică, deconstrucția și desființarea limbajului moștenit

1 Comment

Inspirându-se din metodele critice aplicate de Marx și Freud, pentru a „elibera indivizii” de sub „jugul” ordinii patriarhale „represive”, structurate în jurul valorilor care întruchipau autoritatea (familia tradițională, religia creștină, patria), neomarxiştii reprezentanţi ai Școlii de la Frankfurt elaborează un instrument ideologic prin care să poată critica aceste valori, să le reinterpreteze, pentru a le „deconstrui”. Iniţial, totul în cel mai democratic ambient cultural. Acest mecanism ideologic, specific celor care, polemic, se numesc „intelectuali” de la Revoluţia Franceză încoace, a fost numit foarte sugestiv: Teoria Critică. Ca instrument ideal al Revoluţiei totale, al disoluţiei tuturor instituţiilor fundamentale ale societăţii umane, aceasta a fost aplicată şi în domeniul lingvistic. Limba, cea în care se întrupează atât de minunat Cuvântul lui Dumnezeu, trebuia să fie şi ea supusă transformărilor revoluţionare, marxismului cultural. În întâmpinarea acestui demers a venit filosoful marxist francezJacques Derrida, prin fondarea şcolii deconstructiviste, care pătrundea în anii ’70 şi în mediul universitar american.

Metoda deconstrucției în literatură și teoria literară

Astfel, criticii neomarxişti, folosindu-se din plin de acest instrument, au început să desfăşoare un imens proces de destructurare ideologică a tuturor semnificaţiilor și interpretărilor tradiționale, „descoperind” noi semnificații corespunzătoare noilor teorii. Potrivit lui Jamie McDonald, „ei s-au străduit să înţeleagă literatura din perspectivă feministă sau din perspectiva homosexualilor sau a minorităţilor radicale. Scopul lor nu era acela de a descoperi sensul – erau mult prea influenţaţi de relativişti pentru aceasta –, ci de a depista elemente sexiste, rasiste sau «homofobe» în operele autorilor de sex masculin, europeni şi heterosexuali”[1]. Astfel a început distrugerea tuturor modelelor culturale tradiţionale, bazate pe sensuri moştenite, stabile (pe care se întemeiază civilizaţia creştină), cu alte cuvinte desfiinţarea limbii care numea realitatea în vechea ordine, pentru a crea o limbă nouă, a Revoluţiei, demers care se înscrie perfect în spiritul programului implementat în distopia lui Orwell de către „Ministerul Adevărului”: „Revoluţia va fi totală atunci când limba ei va fi perfectă” – limba Revoluţiei fiind, la Orwell, „nouvorba”.

Care sunt mecanismele ideologice ale Revoluţiei neomarxiste care a zămislit corectitudinea politică? În primul rând, deconstructiviştii s-au luptat ca să impună în spaţiul universitar ideea paradoxală că scrierea nu mai are la bază un înțeles stabil, care decurge din structura semnificant (învelișul sonor al cuvântului) – semnificat(conținutul pe care îl reprezintă cuvântul) – structură care este desființată –, și că înțelesul se amână la nesfârșit, determinantă fiind doar relația și diferenţa dintre semnificanţi[2]. Termenii nu mai au origine, referință, substanța este înlocuită cu pura relație (ceea ce implică anularea tradiţiei, a moştenirii, a sensului originar).

În noua viziune ideologică, cuvintele nu mai au sens, ci sunt „urme” ale sensului (preluând conceptul de urmă de la Freud, Derrida folosește cuvântul tăiat „urmă” pentru a sugera ideea că sensul este, în același timp, prezent și în disoluție).

Citiți articolul integra AICI (revista Familia Ortodoxă, nr. 88/Mai 2016)

Noii marxiști ocupă Muzeul Țăranului Român. Rădăcinile fasciste ale mișcărilor ostile familiei tradiționale și credinței creștine

1 Comment

Bogdan Calehari: Mutanții fascismului – Noua Stângă ocupă Muzeul Țăranului Român

Muzeul Taranului Roman Protestul-homosexualilor-impotriva-Muzeului-Taranului-Roman-300x221

România nu se află în primele 9 ţări ale Europei în ceea ce priveşte standardele de calitate ale sistemului de învăţământ şi nici ale celui de sănătate. România nu se află în primele 9 ţări ale Europei când vine vorba de autostrăzi, de salariul minim, cel mediu sau de Produsul Intern Brut. România e în toate clasamentele ultima sau penultima! Dar să nu disperăm! România îl are pe Mircea Toma şi a sa Miliţie – deocamdată doar Spirituală – are Agenţia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, are organizaţia Accept şi, obligatoriu, are al său Consiliu Naţional de Combatere a Discriminării. Datorită lor, meritul le aparţine în întregime, România s-a alăturat celor 8 ţări europene în care s-a organizat anul acesta “Luna istoriei LGBT” (Luna Lesbienelor, Gay-lor, Bisexualilor şi Transexualilor). Cine ar fi bănuit că mulţumită “istoriei noastre” vom intra, în sfârşit, într-un Top Ten european? Asta după ce, cu mult timp în urmă, fusesem într-un Top Five al colectivizării totale a agriculturii, de data asta la nivel mondial, alături de URSS, China, Coreea de Nord şi Bulgaria! Nu există nici o legătură între cele două exemple; le-am pomenit doar pentru a dovedi că putem fi de top în domenii foarte diferite.

Se întâmplă rar în ţara noastră lucruri aşa de bune; şi asta nu uşor, nu de la sine, ci surmontând obstacole ce altora li s-ar părea de netrecut. Pentru că aşa-i românul: mai conservator, mai reacţionar, mai îndărătnic la nou, mai reticent în faţa binelui. Suntem însă pe drumul cel bun! Dacă în urmă cu jumătate de secol, când cu colectivizarea, a fost nevoie să li se frângă cerbicia la vreo 80.000 de ţărani, adică “fiarelor fasciste”, cum fuseseră botezaţi de promotorii “noului” de atunci, azi stăm mult mai bine!

Sărbătoarea LGBT desfăşurată în Muzeul Ţăranului Român – “biserica” tradiţiilor noastre populare – n-a fost tulburată decât de câteva zeci de protestari, etichetaţi la grămadă de mass-media drept “fundamentalişti creştini” şi “extremişti de dreapta”, şi botezaţi de “spiritualul miliţian” Mircea Toma cu numele de “neonazişti”! “Fiare fasciste” ar fi zgândărit neplăcut memoria multora şi nu vrem asta, nu? Promotorii noului, cel de azi, n-au pierdut însă ocazia să-şi onoreze înaintaşii, afişând în acest scop banere cu numele dat de ei muzeului: “Muzeul Fascistului Român”!

Da, ţăranul român = fascistul român! Nu, nu tresăriţi revoltaţi! Controlaţi-vă reflexele dobândite prin condiţionare în familia tradiţională, baza societăţii conservatoare şi creştine – refractară la noul tip de nihilism – în care aţi crescut şi aţi fost educaţi! Fiţi deschişi la orice, chiar dacă este vorba de propagandă sexuală, fie ea şi în favoarea pedofiliei, chiar şi localizată în lăcaşul sacru al tradiţiilor românesti, altfel riscaţi să fiţi etichetaţi drept fascişti şi/sau neo-nazişti! Pentru a vă fi mai uşor repetaţi, mereu, cu voce tare: Îl respect pentru că este homosexual şi/sau pedofil, îl respect pentru că este homosexual şi/sau pedofil, îl respect pentru că este… Aşa şi numai aşa veţi scăpa de reflexele şi deprinderile ce vă împiedică să deveniţi oameni de tip nou!

Creştin = fundamentalist creştin = fascist = neo-nazist! Şi unii sunt gata s-o creadă! În clipele astea Mussolini, părintele fascismului, îi face complice cu ochiul adoratorului său, nemărturisit sau inconştient, Mircea Toma; dar să explic: “În 1910 la congresul socialist, Mussolini a introdus şi a determinat votarea unei rezoluţii potrivit căreia credinţa catolică – sau oricare alt monoteism de factură tradiţională – era incompatibilă cu socialismul, iar socialiştii care practicau religia sau tolerau practicarea ei de către propriii copii urmau să fie excluşi din partid. Mussolini a cerut ca membri de partid să renunţe la căsătoria religioasă, la botez şi la toate celelalte ritualuri creştine. ( Fascismul Liberal – Jonah Goldberg)

Şi Adolf Hitler, părintele nazismului, este mulţumit de nepoţii sai; mă gândesc la reprezentanţii stângii internaţionale (ai cărei purtători de cuvânt, în România, sunt Mircea Toma şi cei asemenea lui) duşmanii familiei tradiţionale – intermediarul între individ şi societate – a credinţei creştine şi a tradiţiilor naţionale.Jurnalul Der Eigene (“Conştient de sine”) era vestit în Germania, la începutul anilor 30, datorită antisemitismului, naţionalismului exacerbat… şi uriaşului său tiraj. El s-a dezvoltat ca o mişcare a drepturilor homosexualilor, cerând anularea legilor şi tabuurilor sociale împotriva pederaştilor. El se adresa celor “dornici să reînvie vremurile Greciei antice şi standardele eleniste de frumuseţe, după secole de barbarism creştin”. Gazeta favorită a tânărului Adolf – ziarul vienez Ostara – “preaslăvea zilnic o etică masculină spartană, pentru care femeile şi creştinismul erau obstacole în calea dorinţei de putere a războinicului teuton” ( Fascismul Liberal – Jonah Goldberg)

Hitler însuşi era cunoscut ca un liber cugetător lipsit de prejudecăţi. “Căsătoria”, spunea el, “aşa cum este practicată în societatea burgheză, este în general ceva împotriva naturii”, iar în ceea ce priveşte religia avea păreri ferme: “Pentru noi, catastrofa este că suntem legaţi de o religie care se revoltă împotriva tuturor bucuriilor simţului”! (Hitler’s Table Talk 1941 – 1944) Ce coincidenţă curioasă, nu-i aşa Mircea Toma? Întreb pentru că la noi sunt din ce în ce mai mulţi cei care consideră religia o piedică în calea “bucuriilor” de tot felul! Numai că nu se mai numesc nazişti sau fascişti, ci miliţieni spirituali şi supraveghetori activi! Datorită lor, creştinii ţărani români şi urmaşii lor de azi – “fundamentalistii creştini”, s-au transformat, printr-un “miracol propagandistic”, în fascişti şi neo-nazişti!

S-a dovedit déjà in Occident, că o minoritate activă şi militantă, sprijinită de stânga progresistă şi de o mass-media indiferentă sau, de cele mai multe ori, complice, “rupe pe genunchi”… scuze… îşi impune “valorile” în faţa majorităţii tăcute. Respectând acest principiu se ajunge ca în Anglia o prezentatoare la BBC să ceară firmei de taxiuri să nu-i trimită un taximetrist asiatic, deoarece fetiţa sa se va speria de turbanul purtat de acesta, şi din cauza asta să fie dată afară pentru rasism, iar în România (care e încă la început de drum) să fie angajat, în înalta funcţie de consilier al primului ministru, Remus Cernea, cel care crede că a trăit până acum într-o “puşcărie” deoarece, aşa cum sugestiv spunea: “România va fi liberă când va avea preşedinte o femeie de etnie rromă, lesbiană şi atee”! Cine-l contrazice sau nu-şi doreşte aşa ceva, e neo-nazist! Azi, a fi homosexual sau pedofil nu mai e o deviaţie sexuală, e o realizare demnă de toată lauda, iar sexul nu mai este o problemă particulară, ci, normal, o cauză publică!

Acum, dacă eşti heterosexual, creştin şi adept al familiei tradiţionale, dar eşti împotriva propagandei sexuale eşti, normal, fascist! Si, când tradiţiile şi credinţa sunt considerate vicii (conform presei serioase) pare normal ca în şcoli copiii să facă antrenamente pentru parada Gay Pride, iar în amfiteatrul facultăţii tinerii studenţi sa înveţe de la miliţianul anarhist Mircea Toma să strige, din tot sufletul:“Jos Dumnezeu”!

Acum, când valorile tradiţionale sunt considerate, de unii, adevărate mecanisme de opresiune, am putea spune, parafrazând un autor cunoscut: Dumnezeu murise de mult timp şi trebuia, normal, ca Mircea Toma şi ai lui să-i ia locul!

Sursa: Mutanții fascismului – Noua Stângă ocupă Muzeul Țăranului Român

Sursa foto: roncea.ro.

Update:

Comentariu de pe Facebook (Ovidiu Hurduzeu):

Este gresit a considera lobby-ul homosexual actual drept “noii marxisti”. Aceasta le-ar conferi o legitimitate “revolutionara” pe care nu o au. Repet ce am scris in Sclavii Fericiti. Promovarea homosexualitatii, lesbianismului este incurajata puternic de capitalul transnational. Queer Nation nu are frontiere iar practica gay&lesbian urmareste stergerea frontierelor intre sexe pentru a dezorganiza dispozitivul normativ al ordine patriarhale si a unei “societati muzeografice”. Este acceasi “distrugere creatoare” promovata de neoliberalism, de data asta insa cu metode “culturale”. Faptul ca a fost ales Muzeul Taranului Roman are bataie lunga. Din pacate, observ ca nici un intelectual roman nu este pregatit sa le atace ideologia. Raportarea la fascism este arbitrara. Miscarea gay&lesbian din Occident, asa cum se prezinta ea, este un produs al anilor 60, a saizecisioptistilor. Comunistii din est n-au tolerat o miscare gay publica organizata. Este in primul rand o MISCARE POLITICA globalista care submineaza bazele statului national si a fundamentului sau, familia. In ultimul timp, miscarea gay&lesbian vrea sa convinga societatea “hetero” ca gay&lesbian pot sa fie buni parinti, buni soldati, buni preoti si preotese si doar sinistrul moralism homofob ii impiedica sa se “integreze”. In multiculturalism grupurile identitare trebuie sa fie echivalente si intersanjabile – familia crestina sa fie intersanjabila cu familia gay, preotul ortodox cu preoteasa lesbiana. Este aceeasi logica a capitalului care creeaza o echivalenta generalizata la baza careia exista un singur numitor comun: Banul

Cititi si:

Sculptorul Silvia Radu, referitor la colaborarea MȚR-Accept: „Ar trebui să ieşim cu toţii în stradă şi să facem o demonstraţie naţională”

Comunicat al ONG-urilor creștine care au participat la protestul pașnic de la MȚR. „Directorul Virgil Niţulescu trebuie demis pentru încălcarea statutului Muzeului Ţăranului Român”

Muzeul Țăranului Român, părtaș la propaganda homosexuală. Despre „muzeografia mărturisitoare” a lui Horia Bernea și sacrilegiul la adresa memoriei sale

Mircea Platon – Noul Marxism

Raymond V. Raehn – Rădăcinile istorice ale „Corectitudinii Politice”

Jamie McDonald – Corectitudinea politică: Deconstrucţie şi literatură

Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)

Secularizarea si neoiobagia. Cum a devenit ortodoxia religie tolerata la ea acasa

Importanta gandirii teologice

2 Comments

Inainte de toate, avem indatorirea de a gandi crestineste, de a privi lucrurile dintr-o perspectiva teologica. Atunci cand deviem de la acest mod de gandire, sfarsim de fiecare data in utopie. Diferentele esentiale care au existat candva intre stanga si dreapta s-au evaporat. Aceasta s-a intamplat cand dreapta nu s-a mai raportat la lume dintr-o perspectiva crestina, ci a cautat sa adapteze principiile vii crestine la o lume aflata intr-o proces tot mai accentuat de decadere. Cum spune Phillip Blond (Societatea destramata), dreapta si stanga au ajuns sa sustina aceeasi ideologie liberala pervertita: stanga – libertarianismul cultural, dreapta – libertarianismul economic. Atunci cand s-a produs separarea intre cultura si teologie, intre economie si teologie, lumea a intrat in criza. Prin urmare, se produce o criza a sensurilor si o criza economica. “Cand cuvintele isi pierd sensul, oamenii isi pierd libertatea” (Confucius).

De fiecare data cand omul a incercat sa nege, sa ignore sau sa rastoarne o ordine autentic crestina a alunecat in utopie. Utopistii implinesc totdeauna contrariul a ceea ce sustin. In 1960, noua stanga pleda pentru libertatea fara limite si pentru o viata fara responsabilitati, toate acestea in numele libertatii. Cum spune Blond, aceasta a condus la un individualism anarhic, care a avut nevoie de puterea si controlul unui stat cu atributii tot mai extinse pentru a mentine ordinea. Dar oamenii au devenit tot mai slabi, dependenti, infantilizati, neputinciosi in a se autoguverna. Idealul de libertate promovat de noii stangisti a rezultat in anihilarea libertatii. Propovaduind eliberarea de sub „chingile” „trecutului vinovat” si ale „fortelor hegemonice” oprimante (Gramsci), au creat cultul omului vulnerabil, care si-a renegat continuitatea cu valorile trecutului, legatura cu o comunitate specifica si cu traditia, ceea ce a condus la fragmentarea si destramarea societatii. Cat despre libertarianismul economic, tot ceea ce au predicat sustinatorii lui despre “mana invizibila”, “egoismul luminat” si “piata libera” a fost flagrant contrazis de realitate.

Acest tip de om pe care l-a format marxismul cultural este tipul perfect integrabil in sistemul economic neoliberal (sustinut de neoconservatori), in cadrul caruia devine acelasi individ slab si dezradacinat, fiind redefinit in functie de conceptia reductionista asupra omului ca “homo oeconomicus”. Omul nu mai este privit in integralitatea si unicitatea sa ca persoana si nu mai are constiinta acestei integralitati. Rupt de comunitatea organica in cadrul careia era legat de semenii sai printr-o istorie, limba si traditie comune, pentru a fi «globalizat », el e uniformizat si redus la o piesa de schimb si o marfa conform logicii « pietei globale ». Aceasta este robia in care au ajuns crezand in mult aclamatele « virtuti » reprezentate de principiile libertariene ale eliberarii, egalitarismului, progresismului, « pietei libere », « egoismului luminat » etc.

Nu putem intelege toate aceste contradictii daca nu privim dintr-o perspectiva teologica. Cum spunea Steinhardt, “insusirea specifica omului e gandirea teologica”. Asadar, consecinta pierderii gandirii teologice este dezumanizarea omului.

%d bloggers like this: