Home

Recomandare de carte: „Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul Antonie”

Leave a comment

Mitropolitul AntonieAcest om sfant. Impresii despre Mitropolitul Antonie

Autor: Gillian Crow

Traducator: Irina-Monica Bazon

Editura Theosis

Anul aparitiei: 2017 Nr. pagini: 402 pagini

Cuvant înainte de Părinte Episcop Macarie Drăgoi, al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord

 

 

„Născut în familia unui diplomat al Ambasadei Imperiului Țarist, nevoit să guste de timpuriu din potirul amar al exilului împreună cu cei dragi, absolvent mai apoi al Facultății de Medicină din Sorbona și medic practicant în Corpul Medical al Armatei Franceze, monah în secret, după o chinuitoare criză existențială dominată de gândul sinistru al sinuciderii, preot paroh al comunității ortodoxe ruse din Anglia, și în cele din urmă arhiereu slujitor, om de televiziune și de radio, Părintele Antonie a fost o personalitate fascinantă – „cea mai autentică voce a creștinismului din Marea Britanie a anilor ’70 – ’80”, așa cum l-a numit odinioară un cunoscut prezentator al postului BBC. Volumul de față prezintă numeroase episoade din viața Vlădicăi Antonie, veritabile file de Pateric, cu întâmplări ale felului de a fi ale „acestui om sfânt” a cărui personalitate, în pofida faptului că poate fi uneori receptată ca aspră de către cei din jur sau chiar greu de suportat, este în întregime transfigurată de Duhul Sfânt – izvorul sfințeniei.” (Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord)

„Păstor al ruşilor din Londra, unde va construi un colţ de Rai în miez de cultură a demisiei din Har, predicator şi dascăl, duhovnic harismatic şi om de radio fără egal, liant uman şi mediator de mântuire, Antonie Bloom rămâne în conştiinţa teologiei de azi ca dascăl al rugăciunii şi păstor atent al durerilor unui popor mereu în căutare de linişte. Tonul cald al cărţii, amănuntele, greu remarcabile din alte lucrări, asupra firii sale, asupra efortului său de supravieţuire în şcolile franceze interbelice, convertirea şi tot ce avea să modifice în viaţa tânărului ce fusese la un pas de suicid, efortul de a-L înţelege pe Hristos şi lecţiile legate de învăţarea sufletului cu o nemurire aproape tangibilă fac din volum un dar fără egal sufletului cititorului obosit de vorbe, aflat în căutarea cuvintelor vii.” (Părintele Constantin NeculaMore

Advertisements

Răsăritul și Apusul: O istorie a scindării creștinătății

Leave a comment

coperta_chadwickLa Editura Doxologia, în cadrul colecţiei „Historia Christiana”, a apărut cartea tradusă de mine Henry Chadwick, Răsăritul și Apusul: O istorie a scindării creștinătății. Din epoca apostolică până la sinodul de la Florența.

Cartea poate fi comandată aici.

Recomandare de carte: „Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia și fizica modernă”, IPS Lazăr Puhalo

2 Comments

Dovada lucrurilor nevazute_siteTitlu original: The Evidence of Things Not Seen: Orthodoxy and Modern Physics

Traducere de Irina-Monica Bazon

Dimensiuni: 13 x 20cm

Nr. pagini: 169 pag

ISBN: 978-606-92756-7-0

„Ceea ce ne preocupă este să arătăm că există o relaţie între Ortodoxie şi ştiinţa modernă; însă urmărim să dovedim un fapt evident. Aţi putea întreba: cine a văzut Duhul Sfânt coborând în inima cuiva sau cine a observat prezenţa lui Hristos în Sfânta Euharistie; cine a văzut harul lui Dumnezeu cu propriii lui ochi?

Răspundem: „Cine a văzut vântul? Oare dragostea nu poate fi prezentă în inima omului fiindcă nu poate fi observată fizic? Care om a ţinut în mână un electron pentru a i-l arăta copiilor lui? Ochii cărui om au urmărit călătoria unui neutrino ori s-au desfătat observând direct quarcurile din centrul unui atom? Cine va vedea, va atinge sau va gusta vreodată un boson?”

Fizica, asemenea Ortodoxiei, crede în evidenţa lucrurilor nevăzute. Ea exprimă inefabilul şi dovedeşte, prin experienţă, existenţa acelor lucruri care nu pot fi măsurate.” (Arhiepiscop Lazăr Puhalo)

Cartea poate fi comandată de la Editura Theosis.

Pat Buchanan: Quo Vadis, America?

Leave a comment

De ziua națională a Statelor Unite ale Americii, ActiveNews vă oferă comentariul lui Pat Buchanan. Patrick Buchanan este comentator și analist american, fost consilier a trei președinți americani: Richard Nixon, Gerald Ford și Ronald Reagan. Este jurnalist și autor a numeroase best-seller-uri.

„Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi întotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Dr. Martin Luther King Jr. și lider creștin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune.”

Dar acum judecatorul Anthony Kennedy are ultimul cuvânt.

Căsătoria între persoanele de același sex a devenit Lege a țării, fiincă dreptul homosexualilor și al lesbienelor de a se căsători este menționat chiar acolo, în al 14-lea Amendament al Constituției, care a fost ratificat în 1868. Pur și simplu, noi nu l-am observat.

Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanță judecătorească nu a băgat de seamă.

Lăsând la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezintă un alt pas înainte către revoluția pentru care pleda Antonio Gramsci. Înainte de a putea cuceri Occidentul – arăta marxistul italian –, trebuie să-i cucerim cultura. More

„Unica salvare” propusă de Ludwig von Mises

1 Comment

revolutia franceza %22unica salvare%22 a lui Mises

de John Médaille

În general, preoții atrag atenția în predicile lor asupra păcatelor noastre personale fără a avea în vedere și implicațiile sociale sau legătura dintre păcat și încălcarea unei ordini sociale drepte. Este un lucru ciudat, de vreme ce păcatul înseamnă tocmai distrugerea relației bune dintre om și aproapele lui, dintre om și Dumnezeu, relație care asigură menținerea acestei ordini. Ceea ce duce la tulburarea acestei ordini este păcatul. Acest lucru este exprimat negativ în cele Zece Porunci („Să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău” și așa mai departe) și pozitiv în Predica de pe Munte („binecuvântați pe cei care vă vatămă” etc.).

Învățătura Bisericii nu dictează un anumit sistem social sau economic, ci doar stabilește criteriile în funcție de care poate fi judecat orice sistem social sau economic. Rămâne la latitudinea laicatului să elaboreze sisteme adaptate contextului lor social și istoric, sisteme care să țină cont de aceste criterii. Cel mai adesea, se refuză o astfel de soluție. Nu este vorba de faptul că oamenii credincioși nu sunt implicați în viața politică și socială a țării. Dar, de multe ori, fac acest lucru separat de convingerile lor religioase și de învățătura Bisericii, deoarece ei consideră că problemele sociale și religia sunt domenii separate. Multe exemple de acest fel pot fi întâlnite la stânga politică, dar cele mai multe se găsesc în zona dreptei, mai precis, încercarea de a „boteza” economia de factură esențial iluministă a lui Ludwig von Mises și a Școlii austriece. More

Comentariul lucid al unui preot ortodox din SUA, despre uciderea creștinilor din Siria și Irak și despre situația critică din Ucraina

3 Comments

Litera arabă Nun a devenit o nouă %22stea galbenă%22- menită să identifice şi să incrimineze pe creştiniPreiau un comentariu al părintelui Cassian Sibley, preot ortodox din SUA, postat acum două zile pe pagina sa de Facebook:

„Acesta este un simbol desenat pe casele creștinilor din Siria și Irak prin care sunt avertizați că trebuie să se convertească, să plece sau să moară. Este litera arabă «N» și provine de la cuvântul «nazarinean».

Acest lucru se întâmplă în țări unde, fără a privi lucrurile idealist, creștinii și musulmanii au coexistat pașnic, în general, de secole, în ciuda diferențelor dintre aceștia. Desigur, creștinii din Siria și din Irak erau tratați frecvent ca cetățeni de mâna a doua, dar, pentru o perioadă foarte lungă de timp, au fost rareori supuși unor tratamente mai dure decât ridiculizarea, pierderea contractelor de afaceri sau pietrele pe care le aruncau în ei copiii delincvenți. Acum, ei sunt sistematic hăituiți și uciși.

Frații mei creștini mor pretutindeni în Siria și Irak, în țările care sunt patria lor de aproape 2000 de ani, iar un număr atât de mare de morți creștini în această regiune nu s-a mai cunoscut de la căderea Imperiului Otoman, în urmă cu peste 100 de ani. Islamul este cum este, dar nu s-a «schimbat». Nu, această «schimbare» a fost impusă cu forța acestor oameni de către țara noastră. Amestecându-ne în treburile națiunilor din această zonă a lumii și destabilizându-le în mod deliberat, am dezlănțuit un coșmar asupra acestor oameni. Tocmai m-am uitat, îngrozit, la o înregistrare video care mi-a fost trimisă, cu un creștin sirian surprins în timp ce era decapitat, înregistrarea fiind făcută și publicată de către cei care l-au ucis. Ultimele sale cuvinte în arabă au fost: «Dacă faci asta pentru că sunt creștin, sunt fericit.»

Acest martir anonim a fost ucis de insurgenți sirieni, iar guvernul nostru este cel care i-a sprijinit pe acești insurgenți, i-a ajutat să se înarmeze și i-a instruit (…). Acum, liderii noștri pretind că nu există nicio legătură între atrocitățile care se petrec în continuare acolo și deciziile pe care le iau ei. Acum, ei vor să ne determine să uităm de Siria și de Irak și să fim extrem de «revoltați» din cauza unei noi situații – în care am reușit cu succes să punem la cale răsturnarea unui guvern –, situație care a ieșit de sub control, iar vecinii se încăpățânează să se pună împotriva proiectului atât de drag nouă. Și acolo oamenii mor, în ambele tabere ale unui război civil care nu ar fi avut de ce să izbucnească vreodată și nu ar fi izbucnit dacă nu ne-am fi străduit atâta timp și cu atâta sârguință să-l declanșăm.

Ca să nu mai lungim vorba, se pare că am ajuns într-o situație în care putem să ne dăm seama dacă liderii noștri mint indiferent dacă își mișcă sau nu buzele. Acest gen machiavelic de ațâțare la război, această cruzime, falsificarea realității și crasa incompetență la nivel internațional sunt absolut intolerabile. Dar, în absența unor alternative viabile – și nu văd niciuna în momentul de față – cred că va trebui să luăm situația așa cum este. Mai grav e că la fel vor trebui să facă toți oamenii nevinovați din restul lumii, care asistă neputincioși la toate aceste evenimente, aflați în postura de a deveni «victime colaterale».”

Traducere: Irina Bazon. Preluarea se face cu precizarea sursei.

Cititi si: Sf. Nicolae Velimirovici, Războiul si Biblia (citate)

Corectitudinea politică sau noul chip al totalitarismului. Interviu important cu paleoconservatorul Dr. Srdja Trifkovici

Leave a comment

In acest interviu, Dr. Srdja Trifkovici, proeminent jurnalist si analist politic american de origine sarba, editor al revistei paleoconservatoare Chronicles, face o paralela intre totalitarismul comunist in care a trait in adolescenta si totalitarismul „bland” politic corect al societatii occientale de astazi, facand observatii foarte pertinente. El declara ca “in mod amuzant, as spune ca ma simt mai putin liber astazi la varsta de 50 de ani, in SUA, decat cum ma simteam in adolescenta in Iugoslavia lui Tito.” Potrivit lui Trifkovici, Iugoslavia lui Tito More

Paleoconservatorii americani William S. Lind și Pat Buchanan, despre Rusia lui Putin

Leave a comment

Putin Soljenitin

Preluat de pe ActiveNews:

Iulian Capsali: “Două articole semnalate de Ovidiu Hurduzeu şi traduse de Irina Bazon vor aduce o lumină nouă asupra modului în care este văzută Rusia şi preşedintele Putin de  conservatorii americani autentici (paleoconservatori*, a nu se confunda cu neoconservatori, care sunt acelaşi lucru cu neo/ordo-liberalii, promotorii agresivi ai globalismului).

Fragmentele cele mai importante din articolul paleoconservatorului William S. Lind – istoric american, director al American Conservative Center for Public Transportation şi al institutului de cercetare Free Congress Foundation, expert militar, cel care a  editat volumul “Political Correctness: A Short History of an Ideology” –  se referă la direcţia politică a Rusiei actuale sub Putin şi conchide extrem de tranşant: “Conservatorii americani pot doar visa la un preşedinte american care să afirme astfel de lucruri“.

CLICK AICI PENTRU A CITI ARTICOLUL COMPLET: William S.Lind: Întoarcerea Rusiei spre dreapta

Cititi AICI o alta parte din articol, tradusa de Ovidiu Hurduzeu.

Patrick (Pat) J. Buchanan, fost candidat republican la președinția SUA, reputat jurnalist, scriitor și politician american, cofondator al revistei „The American Conservative” și adept al paleoconservatorismului, are titlul sugestiv “Este Putin unul de-al nostru? (conservator clasic -n.n.)”. Ambii gânditori politici văd o modificare între polii ideologici între cele două puteri, constatând chiar o inversare a acestora.

Două articole care spulberă miturile cu care inclusiv Traian Băsescu a antagonizat societatea românescă în ultimii ani, prelungind inept retorica Razboiului Rece, fapt prin care România a fost scoasa din proiecte extrem de importante ca South Stream, făcând-o însă vulnerabilă în proiecte extrem de controversate (RMGC, Chevron) şi care pun în pericol nu numai securitatea națională, dar şi dreptul de a locui în condiții de normalitate al cetățeanului. Nu mai vorbim de implementarea forţată a ideologiei homosexuale într-o ţară tradiţională ca România, la care guvernul şi ambasada SUA au avut şi au în continuare un rol determinant.

CLICK AICI PENTRU ARTICOLUL LUI PAT. J. BUCHANAN: Este Putin unul de-al nostru?

Cititi si:

Samuel Francis – Doctrina paleoconservatoare

Capitalism, marxism și distributism

3 Comments

dinu lazar cer vara 3

(Articol apărut în Revista Rost, Nr. 110, iunie 2012)

Distributismul și marxismul*

Distributismul este adesea respins pe motiv că ar fi o formă de marxism. În realitate, cu greu ne putem imagina o asociere mai eronată. Distributismul nu are nimic comun cu marxismul, în afară de faptul că nu este capitalism. Din păcate, pentru mulți capitaliști este suficientă această trăsătură pentru a-l confunda cu un model provenind din teoriile lui Engels și Lenin. Însă distributismul se opune categoric tuturor celorlalte trăsături ale marxismului. De fapt, distributismul ar putea fi descris drept antimarxism.

Marxismul se definește prin trei trasături principale. În primul rând, critica față de capitalism; în al doilea rând, principiul filozofic al materialismul dialectic; în al treilea rând, teza despre „revoluția proletariatului” care va conduce la abolirea proprietății private și la instaurarea proprietații colective. Există forme variate de marxism – leninismul, troțkismul și altele –, diferențiindu-se între ele prin anumite detalii, însă orice sistem care nu îmbrățișează aceste trei concepte fundamentale nu poate purta numele de marxism. Distributismul, după cum vom vedea, poate fi descris ca împartășind cu marxismul o singură trăsătură, dar nici pe aceasta în totalitate. Se disociază de marxism într-o asemenea măsură încât a le considera similare sau a stabili o legătură reală între ele înseamnă cel puțin a da dovadă de miopie filozofică.

More

Wendell Berry, despre scopul educației

3 Comments

wendell berry 2

Complexitatea problemelor noastre actuale sugerează, ca niciodată, că trebuie să ne schimbăm modul actual în care înțelegem educația. Pe bună dreptate, educația nu este o industrie, iar rolul ei real nu este de a servi industriile fie prin pregătirea tinerilor pentru locuri de muncă în corporații, fie prin cercetare subvenționată de corporații. Scopul ei adecvat este acela de a permite cetățenilor să trăiască o viață responsabilă din punct de vedere economic, politic, social și cultural. Acest lucru nu poate fi realizat prin acumularea sau „accesarea” a ceea ce numim în prezent „informații” – adică fapte lipsite de context și, prin urmare, lipsite de prioritate. O educație adecvată permite tinerilor să își pună viața în ordine, ceea ce înseamnă a ști care lucruri sunt mai importante decât altele; înseamnă a da prioritate lucrurilor cu adevărat prioritare”. (Wendell Berry)

Vezi si:

Criza din educație

Școala pregătește individul pentru societatea de consum

Tinerii de azi din Europa nu mai au nicio perspectiva din cauza modelului neoliberal impus de germano-globalisti

Despre munca neîncetată, „lenea activă” și timpul spațializat

Older Entries

%d bloggers like this: