Muzica neamului – cu imagini din România profundă (II)

 

 

 

 

 

 

Sub un fag, lângă tulpină,
Badea cântă și suspină.
Doamne, cum sună izvorul 
Unde-și cântă badea dorul.
Săraca inima lui 
E ca frunza plopului,
Că nu bate pic de vânt
Şi-i vezi frunza tremurând.
Şi când bate şi când stă,
Frunza lui se clatină.
(Lucian Blaga, Antologie de poezie populară)

Vezi si: Muzica neamului – cu imagini din România profundă (I)

Gheorghe Zamfir – Doina

Muzica neamului – cu imagini din România profundă

 

 

 

Doina

Măi bădiţă, floare dulce,
Unde te-aş găsi te-aş smulge,
Şi-acasă la noi te-aş duce,
Şi te-aş răsădi-n grădină,
Şi te-aş secera cu milă;
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag;
Şi te-aş măcina mărunt
La morişca de argint;
Şi te-aş cerne
Prin sprâncene,
Şi te-aş frământa-n inele,
Şi te-aş da inimii mele
Să se stâmpere de jele…

 

“Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m-aş mai duce.
Doină, doină, viers cu foc!
Când răsuni, eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Şi privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă,
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele şi nopţile.
Frunza-n codru când învie
Doina cânt de voinicie;
Cade frunza jos în vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai ţin.
Doina cânt, doina şoptesc,
Tot cu doina vieţuiesc.”

Vezi si:

Muzica neamului – cu imagini din România profundă (II)

Dor de România profundă

Ce este România profundă