Sub un fag, lângă tulpină,
Badea cântă și suspină.
Doamne, cum sună izvorul
Unde-și cântă badea dorul.
Săraca inima lui
E ca frunza plopului,
Că nu bate pic de vânt
Şi-i vezi frunza tremurând.
Şi când bate şi când stă,
Frunza lui se clatină.
(Lucian Blaga, Antologie de poezie populară)
Vezi si: Muzica neamului – cu imagini din România profundă (I)
Recent Comments