Home

Distrugerea culturii ancorate în Adevăr

Leave a comment

Coruperea sensului autentic al culturii prin promovarea teoriilor postmoderne (feminismul, freudianismul, deconstrucția, post-structuralismul, studiile culturale, multiculturalismul, teoriile „queer” sau studiile despre LGBT, relativismul etc.), care sunt infestate de neomarxism, și prin triumful culturii media și al culturii consumeriste are astăzi un impact devastator pe toate planurile majore ale existenței umane. O cultură pervertită, care ajunge să nu mai fie întemeiată pe valoarea de adevăr, prinde tot mai mult teren, urmările ineluctabile fiind nu doar distrugerea educației, subminarea cunoașterii ca formare, nivelarea și bulversarea valorilor, ci și distrugerea familiei și destructurarea socială, visate de neomarxiști. More

Originile neomarxiste ale limbajului „corect politic”: Teoria critică, deconstrucția și desființarea limbajului moștenit

1 Comment

Inspirându-se din metodele critice aplicate de Marx și Freud, pentru a „elibera indivizii” de sub „jugul” ordinii patriarhale „represive”, structurate în jurul valorilor care întruchipau autoritatea (familia tradițională, religia creștină, patria), neomarxiştii reprezentanţi ai Școlii de la Frankfurt elaborează un instrument ideologic prin care să poată critica aceste valori, să le reinterpreteze, pentru a le „deconstrui”. Iniţial, totul în cel mai democratic ambient cultural. Acest mecanism ideologic, specific celor care, polemic, se numesc „intelectuali” de la Revoluţia Franceză încoace, a fost numit foarte sugestiv: Teoria Critică. Ca instrument ideal al Revoluţiei totale, al disoluţiei tuturor instituţiilor fundamentale ale societăţii umane, aceasta a fost aplicată şi în domeniul lingvistic. Limba, cea în care se întrupează atât de minunat Cuvântul lui Dumnezeu, trebuia să fie şi ea supusă transformărilor revoluţionare, marxismului cultural. În întâmpinarea acestui demers a venit filosoful marxist francezJacques Derrida, prin fondarea şcolii deconstructiviste, care pătrundea în anii ’70 şi în mediul universitar american.

Metoda deconstrucției în literatură și teoria literară

Astfel, criticii neomarxişti, folosindu-se din plin de acest instrument, au început să desfăşoare un imens proces de destructurare ideologică a tuturor semnificaţiilor și interpretărilor tradiționale, „descoperind” noi semnificații corespunzătoare noilor teorii. Potrivit lui Jamie McDonald, „ei s-au străduit să înţeleagă literatura din perspectivă feministă sau din perspectiva homosexualilor sau a minorităţilor radicale. Scopul lor nu era acela de a descoperi sensul – erau mult prea influenţaţi de relativişti pentru aceasta –, ci de a depista elemente sexiste, rasiste sau «homofobe» în operele autorilor de sex masculin, europeni şi heterosexuali”[1]. Astfel a început distrugerea tuturor modelelor culturale tradiţionale, bazate pe sensuri moştenite, stabile (pe care se întemeiază civilizaţia creştină), cu alte cuvinte desfiinţarea limbii care numea realitatea în vechea ordine, pentru a crea o limbă nouă, a Revoluţiei, demers care se înscrie perfect în spiritul programului implementat în distopia lui Orwell de către „Ministerul Adevărului”: „Revoluţia va fi totală atunci când limba ei va fi perfectă” – limba Revoluţiei fiind, la Orwell, „nouvorba”.

Care sunt mecanismele ideologice ale Revoluţiei neomarxiste care a zămislit corectitudinea politică? În primul rând, deconstructiviştii s-au luptat ca să impună în spaţiul universitar ideea paradoxală că scrierea nu mai are la bază un înțeles stabil, care decurge din structura semnificant (învelișul sonor al cuvântului) – semnificat(conținutul pe care îl reprezintă cuvântul) – structură care este desființată –, și că înțelesul se amână la nesfârșit, determinantă fiind doar relația și diferenţa dintre semnificanţi[2]. Termenii nu mai au origine, referință, substanța este înlocuită cu pura relație (ceea ce implică anularea tradiţiei, a moştenirii, a sensului originar).

În noua viziune ideologică, cuvintele nu mai au sens, ci sunt „urme” ale sensului (preluând conceptul de urmă de la Freud, Derrida folosește cuvântul tăiat „urmă” pentru a sugera ideea că sensul este, în același timp, prezent și în disoluție).

Citiți articolul integra AICI (revista Familia Ortodoxă, nr. 88/Mai 2016)

Corectitudinea politică și marxismul cultural

8 Comments

O emisiune excelenta:

PS Ambrozie: Nu mai avem voie să vorbim despre Sfinții închisorilor, despre jertfa lor, despre Mircea Vulcănescu, despre cei care au pătimit la Aiud, la Gherla…

1 Comment

Din predica ținută de PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, la Schimbarea la Față:

„Tot ceea ce a spus parintele Paisie Aghioritul se implineste astazi. Tot ceea ce a spus parintele Iustin Parvu se implineste astazi. Tot ceea ce au spus ceilalti parinti si duhovnici, parintele Proclu, parintele Teofil, parintele Arsenie Papacioc, parinti care au facut ani si ani de inchisoare pentru convingerile lor, ceea ce le-a dat putere lor, Sfintilor Inchisorilor, cei care sunt persecutati astazi de catre autoritatile care sunt ignorante… caci noi dormim astazi, noi, poporul nascut din Evanghelie, noi dormim…

Noptile trecute au fost condamnati cei care au fost in temnitele comuniste si noi nu mai avem voie sa vorbim despre ei, despre jertfa lor, despre Sfantul Inchisorilor, despre Mircea Vulcanescu, despre cei care au patimit la Aiud, la Gherla, la taiat de stuf in Braila, nu mai avem voie sa ne pomenim intelectualii, ca suntem pasibili de pedeapsa, conform legilor in vigoare si hotararilor de guvern care se scot peste noapte… More

Recomandare de carte: Corectitudinea politică: „religia” Noii Ordini Mondiale

Leave a comment

corectitudinea politica lind-william-s-dirlau-andrei-bazon-irina-corectitudinea-politica-religia-marxista-a-noii-ordini-mondiale-13167Cartea cuprinde, in prima parte, textele volumului colectiv alcătuit de un număr de autori americani Political Correctness: A Short History of an Ideology, apărut in 2004 și coordonat de William S. Lind, și, în a doua parte, texte semnate de Andrei Dîrlău și de mine, precum și de alți doi autori români: Ciprian Voicilă și Theodor Codreanu.

Cartea face „o riguroasă și bine cumpănită radiografie actuală a ideologiei pseudo-democratice a „corectitudinii politice” (Political Correctness), cu precizări istorice, teoretice și practice, din care nu lipsesc studiile de caz (atît din lumea largă, cît și de la meridian românesc) și utilele trimiteri bibliografice (…). Mai mult decît publicului larg, cartea li se adresează intelectualilor onești cu rol de formatori de opinie, cărora le revine o misiune aparte în încă posibila dezideologizare a discursului public și a mijloacelor educaționale (obiectivul prioritar constituindu-l tînăra generație, în cea mai mare măsură afectată de impactul nociv al noilor ideologii dominante).” (http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2015/06/o-carte-cu-rost.html)

Cartea poate fi comandată de la Librăria Sophia.

Pat Buchanan: Quo Vadis, America?

Leave a comment

De ziua națională a Statelor Unite ale Americii, ActiveNews vă oferă comentariul lui Pat Buchanan. Patrick Buchanan este comentator și analist american, fost consilier a trei președinți americani: Richard Nixon, Gerald Ford și Ronald Reagan. Este jurnalist și autor a numeroase best-seller-uri.

„Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi întotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Dr. Martin Luther King Jr. și lider creștin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune.”

Dar acum judecatorul Anthony Kennedy are ultimul cuvânt.

Căsătoria între persoanele de același sex a devenit Lege a țării, fiincă dreptul homosexualilor și al lesbienelor de a se căsători este menționat chiar acolo, în al 14-lea Amendament al Constituției, care a fost ratificat în 1868. Pur și simplu, noi nu l-am observat.

Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanță judecătorească nu a băgat de seamă.

Lăsând la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezintă un alt pas înainte către revoluția pentru care pleda Antonio Gramsci. Înainte de a putea cuceri Occidentul – arăta marxistul italian –, trebuie să-i cucerim cultura. More

Profesorul Ilie Bădescu, despre deformările lumii cauzate de dinamica expansionistă a sistemului mondial modern si despre statul magic global/ Conversiunea sistemelor

5 Comments

Material preluat de pe Sociologia Azi.

Ilie Bădescu şi Ciprian Bădescu

CONVERSIUNEA SISTEMELOR

Pustiul postmodern şi deformările lumii

Probleme epistemologice ale teoriei conversiunii

„Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi,dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?” (Luca, 12, 56)…iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele,… şi oile Mele nu le-au păscut.” (Iezechiel, 34, 8)

Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată turma ţării acesteia s-a risipit”(Ieremia, 10, 21)

Mais où sont les neiges d’antan! Dar unde-i neaua de mai an(Fr. Villon, traducerea lui Mircea Vulcănescu)

We’ve all been given a gift, the gift of life.What we do with our life is our gift back (Edo)

Despre conversiunea sistemică şi despre deformare, pe scurt[1],

În loc de cuvânt introductiv

“Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată turma ţării acesteia s-a risipit” (Ieremia, 10, 21)

Conversia Sistemelor Pustiul porstmodern Ilie Badescu si-Ciprian-BadescuSindromul dependenţei de sistem

Sistemul mondial modern transmite marelui dinamism al lumii moderne o tendinţă sistematică spre selectarea unor formule de viaţă în care predomină nefirescul. Este nefiresc şi cu totul ne-natural, de pildă, ca în fruntea societăţii mondiale să se afle un grup mic care obţine averi uriaşe (uneori fără vreo compensaţie de muncă fizică ori intelectuală), în vreme ce mulţimea de jos, în proporţie masivă ce trece de 80%, trebuie să muncească din greu, risipit, difluent, adesea dezorganizat, ruinându-şi sănătatea şi zilele vieţii, pe bani atâta de puţini că mulţi nu-şi mai pot propaga stirpea de la o generaţie la alta. În această stare răzbate o faţetă a deformării lumii sintetizată într-un sindrom: dependenţa de un sistem, care generalizează nefirescul în dinamica lumii, induce dependenţe la o scară aşa de mare încât popoarele par lovite de o stranie dizabilitate economică.

Trufia celor îndestulaţi şi a celor care-i reprezintă, numindu-se „intelectuali reprezentativi”, merge aşa de departe încât poporului lovit de cruzimea sistemului îi scot învinuiri: de lene, de înclinaţii spre mituire, spre tranzacţionism şi deci spre coabitare cu răul etc. etc. Cum a ajuns un popor să-şi achite cu dificultate facturile, este o întrebare gravă, care însă o ascunde pe alta, mai gravă: cum a ajuns un popor să depindă de un sistem care-i deformează firea, îi denaturează viaţa, cu toate cele naturale ale ei, cu pământul şi cu apele, cu bogăţiile de pe pământ şi de sub pământ, cu rânduielile încă aşezate până mai an, cum se exprimă, aşa de frumos, Mircea Vulcănescu?! Cum s-a ajuns la o aşa de mare dependenţă de sistem? Şi nu numai la români, ci la toate popoarele pământului. Iată întrebarea de bază a acestei cărţi. More

Corectitudinea politică sau noul chip al totalitarismului. Interviu important cu paleoconservatorul Dr. Srdja Trifkovici

Leave a comment

In acest interviu, Dr. Srdja Trifkovici, proeminent jurnalist si analist politic american de origine sarba, editor al revistei paleoconservatoare Chronicles, face o paralela intre totalitarismul comunist in care a trait in adolescenta si totalitarismul „bland” politic corect al societatii occientale de astazi, facand observatii foarte pertinente. El declara ca “in mod amuzant, as spune ca ma simt mai putin liber astazi la varsta de 50 de ani, in SUA, decat cum ma simteam in adolescenta in Iugoslavia lui Tito.” Potrivit lui Trifkovici, Iugoslavia lui Tito More

Noii marxiști ocupă Muzeul Țăranului Român. Rădăcinile fasciste ale mișcărilor ostile familiei tradiționale și credinței creștine

1 Comment

Bogdan Calehari: Mutanții fascismului – Noua Stângă ocupă Muzeul Țăranului Român

Muzeul Taranului Roman Protestul-homosexualilor-impotriva-Muzeului-Taranului-Roman-300x221

România nu se află în primele 9 ţări ale Europei în ceea ce priveşte standardele de calitate ale sistemului de învăţământ şi nici ale celui de sănătate. România nu se află în primele 9 ţări ale Europei când vine vorba de autostrăzi, de salariul minim, cel mediu sau de Produsul Intern Brut. România e în toate clasamentele ultima sau penultima! Dar să nu disperăm! România îl are pe Mircea Toma şi a sa Miliţie – deocamdată doar Spirituală – are Agenţia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, are organizaţia Accept şi, obligatoriu, are al său Consiliu Naţional de Combatere a Discriminării. Datorită lor, meritul le aparţine în întregime, România s-a alăturat celor 8 ţări europene în care s-a organizat anul acesta “Luna istoriei LGBT” (Luna Lesbienelor, Gay-lor, Bisexualilor şi Transexualilor). Cine ar fi bănuit că mulţumită “istoriei noastre” vom intra, în sfârşit, într-un Top Ten european? Asta după ce, cu mult timp în urmă, fusesem într-un Top Five al colectivizării totale a agriculturii, de data asta la nivel mondial, alături de URSS, China, Coreea de Nord şi Bulgaria! Nu există nici o legătură între cele două exemple; le-am pomenit doar pentru a dovedi că putem fi de top în domenii foarte diferite.

Se întâmplă rar în ţara noastră lucruri aşa de bune; şi asta nu uşor, nu de la sine, ci surmontând obstacole ce altora li s-ar părea de netrecut. Pentru că aşa-i românul: mai conservator, mai reacţionar, mai îndărătnic la nou, mai reticent în faţa binelui. Suntem însă pe drumul cel bun! Dacă în urmă cu jumătate de secol, când cu colectivizarea, a fost nevoie să li se frângă cerbicia la vreo 80.000 de ţărani, adică “fiarelor fasciste”, cum fuseseră botezaţi de promotorii “noului” de atunci, azi stăm mult mai bine!

Sărbătoarea LGBT desfăşurată în Muzeul Ţăranului Român – “biserica” tradiţiilor noastre populare – n-a fost tulburată decât de câteva zeci de protestari, etichetaţi la grămadă de mass-media drept “fundamentalişti creştini” şi “extremişti de dreapta”, şi botezaţi de “spiritualul miliţian” Mircea Toma cu numele de “neonazişti”! “Fiare fasciste” ar fi zgândărit neplăcut memoria multora şi nu vrem asta, nu? Promotorii noului, cel de azi, n-au pierdut însă ocazia să-şi onoreze înaintaşii, afişând în acest scop banere cu numele dat de ei muzeului: “Muzeul Fascistului Român”!

Da, ţăranul român = fascistul român! Nu, nu tresăriţi revoltaţi! Controlaţi-vă reflexele dobândite prin condiţionare în familia tradiţională, baza societăţii conservatoare şi creştine – refractară la noul tip de nihilism – în care aţi crescut şi aţi fost educaţi! Fiţi deschişi la orice, chiar dacă este vorba de propagandă sexuală, fie ea şi în favoarea pedofiliei, chiar şi localizată în lăcaşul sacru al tradiţiilor românesti, altfel riscaţi să fiţi etichetaţi drept fascişti şi/sau neo-nazişti! Pentru a vă fi mai uşor repetaţi, mereu, cu voce tare: Îl respect pentru că este homosexual şi/sau pedofil, îl respect pentru că este homosexual şi/sau pedofil, îl respect pentru că este… Aşa şi numai aşa veţi scăpa de reflexele şi deprinderile ce vă împiedică să deveniţi oameni de tip nou!

Creştin = fundamentalist creştin = fascist = neo-nazist! Şi unii sunt gata s-o creadă! În clipele astea Mussolini, părintele fascismului, îi face complice cu ochiul adoratorului său, nemărturisit sau inconştient, Mircea Toma; dar să explic: “În 1910 la congresul socialist, Mussolini a introdus şi a determinat votarea unei rezoluţii potrivit căreia credinţa catolică – sau oricare alt monoteism de factură tradiţională – era incompatibilă cu socialismul, iar socialiştii care practicau religia sau tolerau practicarea ei de către propriii copii urmau să fie excluşi din partid. Mussolini a cerut ca membri de partid să renunţe la căsătoria religioasă, la botez şi la toate celelalte ritualuri creştine. ( Fascismul Liberal – Jonah Goldberg)

Şi Adolf Hitler, părintele nazismului, este mulţumit de nepoţii sai; mă gândesc la reprezentanţii stângii internaţionale (ai cărei purtători de cuvânt, în România, sunt Mircea Toma şi cei asemenea lui) duşmanii familiei tradiţionale – intermediarul între individ şi societate – a credinţei creştine şi a tradiţiilor naţionale.Jurnalul Der Eigene (“Conştient de sine”) era vestit în Germania, la începutul anilor 30, datorită antisemitismului, naţionalismului exacerbat… şi uriaşului său tiraj. El s-a dezvoltat ca o mişcare a drepturilor homosexualilor, cerând anularea legilor şi tabuurilor sociale împotriva pederaştilor. El se adresa celor “dornici să reînvie vremurile Greciei antice şi standardele eleniste de frumuseţe, după secole de barbarism creştin”. Gazeta favorită a tânărului Adolf – ziarul vienez Ostara – “preaslăvea zilnic o etică masculină spartană, pentru care femeile şi creştinismul erau obstacole în calea dorinţei de putere a războinicului teuton” ( Fascismul Liberal – Jonah Goldberg)

Hitler însuşi era cunoscut ca un liber cugetător lipsit de prejudecăţi. “Căsătoria”, spunea el, “aşa cum este practicată în societatea burgheză, este în general ceva împotriva naturii”, iar în ceea ce priveşte religia avea păreri ferme: “Pentru noi, catastrofa este că suntem legaţi de o religie care se revoltă împotriva tuturor bucuriilor simţului”! (Hitler’s Table Talk 1941 – 1944) Ce coincidenţă curioasă, nu-i aşa Mircea Toma? Întreb pentru că la noi sunt din ce în ce mai mulţi cei care consideră religia o piedică în calea “bucuriilor” de tot felul! Numai că nu se mai numesc nazişti sau fascişti, ci miliţieni spirituali şi supraveghetori activi! Datorită lor, creştinii ţărani români şi urmaşii lor de azi – “fundamentalistii creştini”, s-au transformat, printr-un “miracol propagandistic”, în fascişti şi neo-nazişti!

S-a dovedit déjà in Occident, că o minoritate activă şi militantă, sprijinită de stânga progresistă şi de o mass-media indiferentă sau, de cele mai multe ori, complice, “rupe pe genunchi”… scuze… îşi impune “valorile” în faţa majorităţii tăcute. Respectând acest principiu se ajunge ca în Anglia o prezentatoare la BBC să ceară firmei de taxiuri să nu-i trimită un taximetrist asiatic, deoarece fetiţa sa se va speria de turbanul purtat de acesta, şi din cauza asta să fie dată afară pentru rasism, iar în România (care e încă la început de drum) să fie angajat, în înalta funcţie de consilier al primului ministru, Remus Cernea, cel care crede că a trăit până acum într-o “puşcărie” deoarece, aşa cum sugestiv spunea: “România va fi liberă când va avea preşedinte o femeie de etnie rromă, lesbiană şi atee”! Cine-l contrazice sau nu-şi doreşte aşa ceva, e neo-nazist! Azi, a fi homosexual sau pedofil nu mai e o deviaţie sexuală, e o realizare demnă de toată lauda, iar sexul nu mai este o problemă particulară, ci, normal, o cauză publică!

Acum, dacă eşti heterosexual, creştin şi adept al familiei tradiţionale, dar eşti împotriva propagandei sexuale eşti, normal, fascist! Si, când tradiţiile şi credinţa sunt considerate vicii (conform presei serioase) pare normal ca în şcoli copiii să facă antrenamente pentru parada Gay Pride, iar în amfiteatrul facultăţii tinerii studenţi sa înveţe de la miliţianul anarhist Mircea Toma să strige, din tot sufletul:“Jos Dumnezeu”!

Acum, când valorile tradiţionale sunt considerate, de unii, adevărate mecanisme de opresiune, am putea spune, parafrazând un autor cunoscut: Dumnezeu murise de mult timp şi trebuia, normal, ca Mircea Toma şi ai lui să-i ia locul!

Sursa: Mutanții fascismului – Noua Stângă ocupă Muzeul Țăranului Român

Sursa foto: roncea.ro.

Update:

Comentariu de pe Facebook (Ovidiu Hurduzeu):

Este gresit a considera lobby-ul homosexual actual drept “noii marxisti”. Aceasta le-ar conferi o legitimitate “revolutionara” pe care nu o au. Repet ce am scris in Sclavii Fericiti. Promovarea homosexualitatii, lesbianismului este incurajata puternic de capitalul transnational. Queer Nation nu are frontiere iar practica gay&lesbian urmareste stergerea frontierelor intre sexe pentru a dezorganiza dispozitivul normativ al ordine patriarhale si a unei “societati muzeografice”. Este acceasi “distrugere creatoare” promovata de neoliberalism, de data asta insa cu metode “culturale”. Faptul ca a fost ales Muzeul Taranului Roman are bataie lunga. Din pacate, observ ca nici un intelectual roman nu este pregatit sa le atace ideologia. Raportarea la fascism este arbitrara. Miscarea gay&lesbian din Occident, asa cum se prezinta ea, este un produs al anilor 60, a saizecisioptistilor. Comunistii din est n-au tolerat o miscare gay publica organizata. Este in primul rand o MISCARE POLITICA globalista care submineaza bazele statului national si a fundamentului sau, familia. In ultimul timp, miscarea gay&lesbian vrea sa convinga societatea “hetero” ca gay&lesbian pot sa fie buni parinti, buni soldati, buni preoti si preotese si doar sinistrul moralism homofob ii impiedica sa se “integreze”. In multiculturalism grupurile identitare trebuie sa fie echivalente si intersanjabile – familia crestina sa fie intersanjabila cu familia gay, preotul ortodox cu preoteasa lesbiana. Este aceeasi logica a capitalului care creeaza o echivalenta generalizata la baza careia exista un singur numitor comun: Banul

Cititi si:

Sculptorul Silvia Radu, referitor la colaborarea MȚR-Accept: „Ar trebui să ieşim cu toţii în stradă şi să facem o demonstraţie naţională”

Comunicat al ONG-urilor creștine care au participat la protestul pașnic de la MȚR. „Directorul Virgil Niţulescu trebuie demis pentru încălcarea statutului Muzeului Ţăranului Român”

Muzeul Țăranului Român, părtaș la propaganda homosexuală. Despre „muzeografia mărturisitoare” a lui Horia Bernea și sacrilegiul la adresa memoriei sale

Mircea Platon – Noul Marxism

Raymond V. Raehn – Rădăcinile istorice ale „Corectitudinii Politice”

Jamie McDonald – Corectitudinea politică: Deconstrucţie şi literatură

Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)

Secularizarea si neoiobagia. Cum a devenit ortodoxia religie tolerata la ea acasa

Importanta gandirii teologice

2 Comments

Inainte de toate, avem indatorirea de a gandi crestineste, de a privi lucrurile dintr-o perspectiva teologica. Atunci cand deviem de la acest mod de gandire, sfarsim de fiecare data in utopie. Diferentele esentiale care au existat candva intre stanga si dreapta s-au evaporat. Aceasta s-a intamplat cand dreapta nu s-a mai raportat la lume dintr-o perspectiva crestina, ci a cautat sa adapteze principiile vii crestine la o lume aflata intr-o proces tot mai accentuat de decadere. Cum spune Phillip Blond (Societatea destramata), dreapta si stanga au ajuns sa sustina aceeasi ideologie liberala pervertita: stanga – libertarianismul cultural, dreapta – libertarianismul economic. Atunci cand s-a produs separarea intre cultura si teologie, intre economie si teologie, lumea a intrat in criza. Prin urmare, se produce o criza a sensurilor si o criza economica. “Cand cuvintele isi pierd sensul, oamenii isi pierd libertatea” (Confucius).

De fiecare data cand omul a incercat sa nege, sa ignore sau sa rastoarne o ordine autentic crestina a alunecat in utopie. Utopistii implinesc totdeauna contrariul a ceea ce sustin. In 1960, noua stanga pleda pentru libertatea fara limite si pentru o viata fara responsabilitati, toate acestea in numele libertatii. Cum spune Blond, aceasta a condus la un individualism anarhic, care a avut nevoie de puterea si controlul unui stat cu atributii tot mai extinse pentru a mentine ordinea. Dar oamenii au devenit tot mai slabi, dependenti, infantilizati, neputinciosi in a se autoguverna. Idealul de libertate promovat de noii stangisti a rezultat in anihilarea libertatii. Propovaduind eliberarea de sub „chingile” „trecutului vinovat” si ale „fortelor hegemonice” oprimante (Gramsci), au creat cultul omului vulnerabil, care si-a renegat continuitatea cu valorile trecutului, legatura cu o comunitate specifica si cu traditia, ceea ce a condus la fragmentarea si destramarea societatii. Cat despre libertarianismul economic, tot ceea ce au predicat sustinatorii lui despre “mana invizibila”, “egoismul luminat” si “piata libera” a fost flagrant contrazis de realitate.

Acest tip de om pe care l-a format marxismul cultural este tipul perfect integrabil in sistemul economic neoliberal (sustinut de neoconservatori), in cadrul caruia devine acelasi individ slab si dezradacinat, fiind redefinit in functie de conceptia reductionista asupra omului ca “homo oeconomicus”. Omul nu mai este privit in integralitatea si unicitatea sa ca persoana si nu mai are constiinta acestei integralitati. Rupt de comunitatea organica in cadrul careia era legat de semenii sai printr-o istorie, limba si traditie comune, pentru a fi «globalizat », el e uniformizat si redus la o piesa de schimb si o marfa conform logicii « pietei globale ». Aceasta este robia in care au ajuns crezand in mult aclamatele « virtuti » reprezentate de principiile libertariene ale eliberarii, egalitarismului, progresismului, « pietei libere », « egoismului luminat » etc.

Nu putem intelege toate aceste contradictii daca nu privim dintr-o perspectiva teologica. Cum spunea Steinhardt, “insusirea specifica omului e gandirea teologica”. Asadar, consecinta pierderii gandirii teologice este dezumanizarea omului.

%d bloggers like this: