Home

Declaraţia de la Paris. Europa în care putem crede/ Suntem sub ameninţarea unei false Europe

2 Comments

Recent, un grup de intelectuali conservatori (profesori universitari, filozofi, scriitori, publicişti) din diferite ţări europene au redactat împreună o declaraţie, Declaraţia de la Paris, în care atrag atenţia asupra stării avansate de degradare a unei Europe care promovează o cultură a negării de sine, uniformizarea consumeristă şi conformismul la ideologia corectitudinii politice, impusă prin inginerii sociale şi îndoctrinare în învăţământul de tip nou. Respingerea rădăcinilor creştine ale Europei, a valorilor creştinismului, dar şi a culturii clasice – valorile care stau la temeiul ei -, libertinajul hedonist, sentimentul lipsei de sens şi de ţel au creat un gol sufletesc pe care oamenii încearcă în zadar să-l umple prin divertisment, prin satisfacerea instinctelor şi dorinţelor create sau stimulate artificial, prin pseudovalorile inoculate de cultura consumeristă şi mediatică. Semnatarii arată că „O libertate care înăbuşă cea mai profundă aspiraţie a inimii devine blestem”. Falsa Europă nu mai crede în Dumnezeu, nu mai recunoaşte statul-naţiune şi suveranitatea naţională, contestă culturile naţionale şi valorile specifice (care asigură fiecărei naţiuni unitatea şi dăinuirea), dar şi moştenirea creştină a continentului ca principiu unificator, care poate crea adevărata solidaritate şi coeziune, în locul solidarităţii artificiale „a pieţei unice, a birocraţiei transnaţionale şi a societăţii de divertisment”. Falsa Europă nu mai crede în familie şi căsătorie ca temei al societăţii, deşi se confruntă cu o gravă criză demografică. Se autodistruge folosind arme ideologice (precum ideologia de gen) menite să conducă la dispariţia familiei, la divizarea şi destrămarea societăţilor. Oamenii de cultură avertizează că „O societate care nu este deschisă faţă de naşterea propriilor copii nu are viitor”.

Să ne amintim şi ce spunea marele om de cultură român Alexandru Paleologu (a se vedea acest interviu): „Structurile europene sunt dirijate în mod deliberat împotriva elementelor constitutive şi generatoare ale Europei, adică elementului creştin în special. (…) Toată această idee că Europa trebuie să fie construită pe nişte principii exclusiv economice şi monetare este pură barbarie!”

Mai jos, puteţi citi textul declaraţiei:

DECLARAŢIA DE LA PARIS – EUROPA ÎN CARE PUTEM CREDE
More

Advertisements

Trei ani de la trecerea la Domnul a „Leului Ardealului”, Mitropolitul Bartolomeu Anania. Cuvinte puternice despre Europa, toleranță și duhul perfid instaurat în lume

2 Comments

Mitropolitul Bartolomeu AnaniaTrei ani de la trecerea la Domnul a „Leului Ardealului”, Mitropolitul Bartolomeu Anania. Veșnica lui pomenire, din neam în neam!

„Europa, nu Sodoma!”

“Dumnezeu ne-a ajutat şi am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie ‘89, intrînd într-o altă eră. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept “Europa” însăşi şi care ne invită să intrăm în ea ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni).

În privinţa aceasta, dacă trebuie să fac o paranteză şi vreau să o fac, doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni şi că nu poate fi vorba de o “intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

Ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitîndu-se că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi din pricina comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a ţării noastre în acest context european. More

Europa trebuie să fie „o simfonie, și nu o cântare omofonă”. Despre pericolul subminării fundamentelor creștine ale Europei

3 Comments

Nu ne vom regasi identitatea si nu ne vom reaseza in rost decat in jurul bisericilor, al prohiilor si prin revenirea la valorile ortodoxe. Datorita ortodoxiei avem un mare avantaj fata de occidentali si ar trebui sa constientizam aceasta extraordinara baza ontologica de la care putem porni pentru a ne reface nu doar in plan moral, dar si in plan economic si social. De exemplu, revenirea la o economie smerita, implementarea unor politici care sa protejeze familia, necesitatea ca familia si parohia sa-si recupereze functiile pe care le indeplineau alta data, fiindca un numar prea mare din aceste functii au fost transferate catre corporatii si stat, ceea ce ne-a transformat in indivizi tot mai slabi, mai dependenti, dar si mai masificati si atomizati. Numai restaurarea calitatii noastre de persoane (in sensul dat de personalismul ortodox) poate duce si la restaurarea Romaniei.

Asa cum au atras atentia importanti ganditori, scriitori, istorici si chiar economisti din trecut si din prezent, cauza majora a disolutiei identitatii, dar si a crizelor pe care le traim – declinul demografic, erodarea familiei, criza economica – este tocmai secularizarea intensa. Europa si-a uitat radacinile crestine, in schimb, incearca gasirea unei solutii la aceste crize prin tot felul de constructii politice utopice si inginerii sociale. Nu va reusi niciodata, atata vreme cat nu revine la fundamentele ei crestine.

Alexandru Paleologu spunea, in “Mostenirea crestina a Europei”, ca Europa nu poate fi “construita” , ca incercarea de a crea structuri artificiale, care lovesc in crestinism, nu va face decat sa o distruga. Putem vedea clar efectele acestei incercari uitandu-ne in jurul nostru si la ce se intampla in Europa. Tot Al. Paleologu sublinia ca “A fi europeni e o realitate mult mai veche decât structurile europene, care au cel mult trei sau patru decenii. Europa este o constructie crestina, care a început acum mai bine de un mileniu. Si cine nu tine cont de asta risca sa aiba (constient sau inconstient) o pozitie antieuropeana. Pentru ca a fi anticrestin este o atitudine antieuropeana.”

Renegarea radacinilor crestine ale Europei si a radacinilor ortodoxe in cazul nostru inseamna pierderea sigura a identitatii noastre. Prin toate masurile pe care le iau fara a tine seama de sau subminand aceste fundamente, birocratii si politicienii europeni sunt, de fapt, antieuropeni si, pe cale de consecinta, o Europa condusa de antieuropeni se va autoanihila. Instaurarea unei tiranii va insemna de fapt autodistrugerea Europei si nimicirea idealurilor care au insufletit-o initial. Cum arata geopoliticianul american George Friedman intr-un articol, nu a fost implinita niciuna dintre marile promisiuni facute atunci cand a luat nastere proiectul european, cu toate acestea elitele apara in continuare “idealul european” chiar daca asta presupune sacrificarea propriilor popoarele si suprimarea propriilor radacini.

Sa nu ne pierdem identitatea noastra. Europa este o simfonie, si nu o cantare omofona, simfonie in care fiecare popor este chemat sa-si aduca nota personala, inconfundabila. Pentru a-si pastra identitatea, poporul roman trebuie sa fie un popor ortodox.” (Dumitru Staniloae)

Eu sunt din Boteni, sunt baiat de preot, sunt de la tara, sunt ortodox, sunt crestin, sunt roman – toate aceste caracteristici care dau carnalitate notiunii de om. Altminteri, omul este ca o cutie de conserve, in care nu mai exista nici un continut.” (Petre Tutea)

Pâine, pâine, pâine! strigă doctorii în economie ai Europei, iar popoarele lor pier de foame, căci caută pâine în afara lui Dumnezeu.” (Nicolae Velimirovici)

Cititi si:

Despre importanța restaurării familiei tradiționale

Christos Yannaras, despre democratie, capitalism, individ si persoana

3 Comments

“E clar ca sistemul parlamentar, sistemul reprezentativ nu mai functioneaza in democratiile europene, transformandu-se intr-o oligarhie ce controleaza mecanismul de stat, o oligarhie care foarte adesea e corupta. Desigur, sistemul reprezentativ functioneaza in mod formal, adica toti cetatenii au dreptul ca, la fiecare patru ani, sa-si dea votul intr-o urna, insa acest vot e serios prefabricat prin publicitate  Daca veti vedea o tara europeana cu cateva zile inainte de alegeri, veti fi socati, pentru ca publicitatea joaca rolul publicitatii comerciale; adica in acelasi mod in care se face publicitate unei paste de dinti sau unui parfum sau altui lucru, ei bine, tot asa se face publicitate pentru a impune un politician sau un partid politic.

Astfel, vidul dintre politica si societate se mareste zi de zi, politica nu mai exprima nevoile societatii, politicienii sunt cei care dirijeaza o economie care e si ea autonomizata in raport cu nevoile sociale”

“In limbajul filozofic, antropologic, avem doua concepte foarte caracteristice. Unul – termenul “individ”, asa cum v-am explicat. Individul inseamna monada unei realitati care e omogena; in greceste avem termenul atomon, care inseamna “ceea ce nu mai suporta nici o separatie” – adica prima monada, primul element constitutiv al unei realitati omogene. Aceasta inseamna ca individul, atomul e asemenea cu toti ceilalti, intre ei nefiind nici o diferenta; se considera toti atomii, toti indivizii ca identici, cu aceleasi drepturi, cu aceleasi calitati, cu aceleasi posibilitati de a participa la viata in comun. Iar celalalt cuvant, celalalt termen antropologic este “persoana”. Termenul “persoana” provine si el din grecescul prosopon, care inseamna “sunt cu fata catre cineva”, “sunt in fata cuiva”. Astfel, termenul persoana, prosopon, presupune relatia drept conditie de existenta. …

Atunci, aceasta realitate relationala a persoanei are drept consecinta manifestarea existentei personale ca existenta unica si fara seaman. Identitatea existentiala a persoanei se lamureste si se manifesta prin relatia cu ceilalti, si astfel se identifica ca alteritate absoluta.

Alteritatea personala inseamna ca persoana nu devine niciodata ceva ce ea nu este. Ea ramane intotdeauna unica si fara seaman. Aceasta este libertatea fata de toate celelalte care obliga persoana sa se asemene cu lucruri ce nu apartin existentei sale.
Asadar, alteritatea si libertatea sunt cele doua conditii si cele doua consecinte ale prioritatii existentiale a persoanei. Daca viata politica, economia, stiinta, tehnologia pornesc de la aceasta prioritate absoluta de a salva si de a proteja alteritatea si libertatea persoanei, totul se va schimba in mod radical. Iar aceasta realitate a persoanei se afla – cum sper ca v-am aratat acum foarte pe scurt – la antipodul prioritatii de astazi a individului. (Criza modernitatii si realitatea persoanei)

“bisericile ortodoxe sunt chemate să dea un sens vieţii, existenţei şi coexistenţei noastre în Europa. În prezent, Apusul trăieşte cu sensul pe care modernitatea îl dă vieţii şi existenţei – materialismul. Filosoful marxist Lucacs a spus că materialismul istoric, înainte de a defini identitatea marxismului, este auto-conştiinţa capitalismului. Foarte adevărat. Ce e capitalismul care a ajuns acum şi în România? Societatea de consum. Prioritatea absolută pentru afirmarea materialismului, viaţa decăzută în scheme şi idei morale ipocrite.

„Icoana” libertăţii moderne este supermarketul. Într-un supermarket fiecare persoană poate să aleagă pentru ea însăşi, în singurătatea deplină a consumatorului. Libertatea care mă interesează pe mine, ca ortodox, este aceea care ne eliberează de constrângerile lumii create şi muritoare. Apostolul Petru, la îndemnul lui Iisus, merge pe apă. În acel moment, el îşi primeşte existenţa nu de la propria sa natură, ci de la relaţia sa cu Dumnezeu. Aceasta este libertatea care ne scoate din moarte şi pe care Biserica Ortodoxă ne cheamă s-o propovăduim în noul context secularist european.

Civilizaţia apuseană a organizat politic biserica, a instituit-o social, a făcut ca însăşi credinţa să fie decăzută din rosturile ei prin necesitatea dovezilor logice ale existenţei lui Dumnezeu. A înlocuit existenţa cu psihologia, mai exact cu iluziile psihologice create de om – cum ar fi auto-satisfacţia morală convenţională, convenţia socială, politeţea rece etc. De aceea, trebuie să depăşim idolii acestei lumi (consumismul, globalizarea, laicizarea) şi să lăsăm să intre în viaţa noastră credinţa vie, în toată plenitudinea şi profunzimea ei. („Biserica Ortodoxă este aristocraţia Europei”)

%d bloggers like this: