Solidaritatea este o sursă uriaşă de putere

Mult timp s-a cultivat pornirea de revoltă a românilor, direcţionată însă către piste false, către un război româno-român. Sentimentul de indignare e legitim, însă el trebuie să dezvolte şi să întărească tocmai unitatea dintre noi, pornind de la conştiinţa a ceea ce suntem împreună ca ţară, ca popor.

Atunci când el este folosit pentru a crea dezbinare, haos, uitarea rădăcinilor şi dorinţa de a pleca mai repede din această ţară sau de a avea o „ţară ca afară”, ajungând să ne fie ruşine de ceea ce suntem, dacă nu chiar să ne dispreţuim cu înverşunare pe noi înşine, nu facem decât să devenim o masă de manevră în războiul altora. Sentimentul de indignare autentic nu poate fi distructiv nici faţă de noi înşine, nici faţă de cei din acelaşi neam cu noi, de care suntem legaţi profund printr-o istorie, credinţă, limbă şi cultură comune. El trebuie să declanşeze o energie pozitivă, din care ne „hrănim” pentru a lupta în războiul real dus împotriva poporului român, fără a ne lăsa angrenaţi într-un război artificial, din care vom ieşi şi mai dezbinaţi, şi mai storşi de energie, şi mai demoralizaţi.

Comentariul lucid al unui preot ortodox din SUA, despre uciderea creștinilor din Siria și Irak și despre situația critică din Ucraina

Preiau un comentariu al părintelui Cassian Sibley, preot ortodox din SUA, postat acum două zile pe pagina sa de Facebook:

„Acesta este un simbol desenat pe casele creștinilor din Siria și Irak prin care sunt avertizați că trebuie să se convertească, să plece sau să moară. Este litera arabă «N» și provine de la cuvântul «nazarinean».

Acest lucru se întâmplă în țări unde, fără a privi lucrurile idealist, creștinii și musulmanii au coexistat pașnic, în general, de secole, în ciuda diferențelor dintre aceștia. Desigur, creștinii din Siria și din Irak erau tratați frecvent ca cetățeni de mâna a doua, dar, pentru o perioadă foarte lungă de timp, au fost rareori supuși unor tratamente mai dure decât ridiculizarea, pierderea contractelor de afaceri sau pietrele pe care le aruncau în ei copiii delincvenți. Acum, ei sunt sistematic hăituiți și uciși.

Frații mei creștini mor pretutindeni în Siria și Irak, în țările care sunt patria lor de aproape 2000 de ani, iar un număr atât de mare de morți creștini în această regiune nu s-a mai cunoscut de la căderea Imperiului Otoman, în urmă cu peste 100 de ani. Islamul este cum este, dar nu s-a «schimbat». Nu, această «schimbare» a fost impusă cu forța acestor oameni de către țara noastră. Amestecându-ne în treburile națiunilor din această zonă a lumii și destabilizându-le în mod deliberat, am dezlănțuit un coșmar asupra acestor oameni. Tocmai m-am uitat, îngrozit, la o înregistrare video care mi-a fost trimisă, cu un creștin sirian surprins în timp ce era decapitat, înregistrarea fiind făcută și publicată de către cei care l-au ucis. Ultimele sale cuvinte în arabă au fost: «Dacă faci asta pentru că sunt creștin, sunt fericit.»

Acest martir anonim a fost ucis de insurgenți sirieni, iar guvernul nostru este cel care i-a sprijinit pe acești insurgenți, i-a ajutat să se înarmeze și i-a instruit (…). Acum, liderii noștri pretind că nu există nicio legătură între atrocitățile care se petrec în continuare acolo și deciziile pe care le iau ei. Acum, ei vor să ne determine să uităm de Siria și de Irak și să fim extrem de «revoltați» din cauza unei noi situații – în care am reușit cu succes să punem la cale răsturnarea unui guvern –, situație care a ieșit de sub control, iar vecinii se încăpățânează să se pună împotriva proiectului atât de drag nouă. Și acolo oamenii mor, în ambele tabere ale unui război civil care nu ar fi avut de ce să izbucnească vreodată și nu ar fi izbucnit dacă nu ne-am fi străduit atâta timp și cu atâta sârguință să-l declanșăm.

Ca să nu mai lungim vorba, se pare că am ajuns într-o situație în care putem să ne dăm seama dacă liderii noștri mint indiferent dacă își mișcă sau nu buzele. Acest gen machiavelic de ațâțare la război, această cruzime, falsificarea realității și crasa incompetență la nivel internațional sunt absolut intolerabile. Dar, în absența unor alternative viabile – și nu văd niciuna în momentul de față – cred că va trebui să luăm situația așa cum este. Mai grav e că la fel vor trebui să facă toți oamenii nevinovați din restul lumii, care asistă neputincioși la toate aceste evenimente, aflați în postura de a deveni «victime colaterale».”

Traducere: Irina Bazon. Preluarea se face cu precizarea sursei.

Cititi si: Sf. Nicolae Velimirovici, Războiul si Biblia (citate)

Sf. Nicolae Velimirovici, Războiul si Biblia (citate)

„…propaganda verbala a pacii serveste multora in scopuri de razboi. Se vorbeste atat de mult astazi despre pace nu pentru ca e pace, ci pentru ca pacea este in primejdie.

Chiar si propaganda verbala a pacii serveste multora in scopuri de razboi. Si astfel, in zilele noastre se adevereste inca o data spusa prorocului: Pace, pace, si pace nu este (Ier. 8,11). 

Cu greu ar putea fi in masura sa ne explice cauzele viitorului razboi filozofii evolutionisti si economistii. Cine poate sa asculte in serios vorbind pe cei care privesc razboiul ca pe un lucru firesc si necesar pentru un asa-numit progres al neamului omenesc?

Ce progres a adus lumii trecutul Razboi mondial? Sa deschida ochii si sa vada macar cei care isi amintesc de oamenii si conditiile de viata dinaintea acestui razboi. 

Nu e nimic mai evident ca faptul ca acest razboi vestitor de rau i-a facut pe oameni mai rai si mai degenerati, fizic si moral, iar conditiile politice, economice si financiare s-au inrauratit in urma lui.

Machiavelli si Nietzsche nu explica defel taina razboiului. 

…nu exista in ziua de astazi niciunde nicio carte mai actuala despre razboi, despre cauzele razboiului si despre deznodamantul final al razboiului decat Biblia.

Caine, unde este fratele tau? 

Cu asta a inceput istoria neamului omenesc pe pamant, cu uciderea de frate din zavistie. 

…omul va fi atat de sarman si infricosat in mijlocul masinilor sale. El va aplauda masinile sale de razboi asa cum erau aplaudati candva eroii. 

Viitorul razboi se va distinge prin lipsa de idealuri si prin lipsa milostivirii si eroismului.

Pacatul omului fata de om apare ca urmare a pacatului omului fata de Dumnezeu. Razboiul omului impotriva omului apare ca urmare a razboiului omului impotriva lui Dumnezeu.

Razboiul parintilor impotriva lui Dumnezeu il continua apoi fiii unul impotriva altuia.

Milostivirea Facatorului tempereaza legea pacatului si prin aceasta face cu putinta dainuirea neamului omenesc pe pamant.

In zilele noastre, se vorbeste in gura mare despre pace mai mult decat oricand, in vreme ce popoarele se pregatesc de razboi mai mult decat oricand.

Pacea fara Dumnezeu e leaganul razboiului.

Cauzele viitorului razboi consta in lepadarea de Dumnezeu si inchinarea la idoli a popoarelor crestine sau a conducatorilor acestora.

Misiunea Europei era sa traiasca crestineste si sa ajute fratilor sai, popoarelor pagane, sa se ridice la Hristos. In loc de asta, Europa a cazut ea insasi in inchinarea la idoli.

…cauzele sunt in mainile oamenilor, iar efectele in mainile lui Dumnezeu.

Pacatele conducatorilor pricinuiesc razboiul si pierd razboiul.

In viata oamenilor si a popoarelor domneste o desavarsita ordine launtrica; robia exterioara a unui popor este simbolul inrobirii lui duhovnicesti premergatoare.”

(Sfantul Nicolae Velimirovici, Razboiul si Biblia, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, trad. de Adrian Tanasescu-Vlas, pp. 38-87)

„«Pace, pace, pace!», strigă conducătorii, iar popoarele lor pier în războaie, căci vorbesc despre pace fără Dumnezeu.

«Pâine, pâine, pâine!» strigă doctorii în economie ai Europei, iar popoarele lor pier de foame, căci caută pâine în afara lui Dumnezeu.” (Sf. Nicolae Velimirovici)