„Am păcătuit şi ne-am luat răsplata.
L-am defăimat pe Domnul Dumnezeu, şi ne-am primit pedeapsa.
Ne-am întinat de toată fărădelegea, şi ne-am curăţit prin sânge şi lacrimi.
Am călcat în picioare tot ce-a fost sfânt pentru străbunii noştri, şi din această pricină am fost la rându-ne călcaţi.
Am avut şcoală fără credinţă, politică fără cinste, oaste fără dragoste de ţară, stat fără binecuvântarea lui Dumnezeu. De acolo ni s-a tras năruirea şcolii, a politicii, a oştirii şi a statului.
Douăzeci de ani ne-am străduit să nu fim noi înşine, de aceea străinii ne-au învăluit cu întunericul lor.
Douăzeci de ani ne-am batjocorit strămoşii pentru că se închinau Împărăţiei cereşti şi, de aceea, am pierdut şi împărăţia pământească cea leproasă.
Cu ce măsură i-am măsurat pe Dumnezeu şi pe străbuni, cu aceea am fost măsuraţi.
[…]
Ce cale să urmăm acum? Nu pe aceea, oricare, doar nu pe aceea pe care am mers două decenii, nu!
Ce să facem acum? Orice, numai nu ceea ce am făcut între cele două războaie mondiale.
Să nu păcătuim, ca să nu pătimim din nou.
Să nu-l batjocorim pe Împăratul Domnul Dumnezeu, ca să nu căpătăm o pedeapsă mai mare, şi poate, vai! fără de îndurare.
Să nu ne întinăm de ticăloşie, ca să nu trebuiască iarăşi să ne curăţim prin sângele şi lacrimile noastre.
Să nu călcăm cele sfinte ale străbunilor noştri, ca să nu fim din nou striviţi.
Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Fiecare să se întoarcă către Dumnezeu şi către sine; nimeni să nu fie în afara lui Dumnezeu şi în afara sinelui, pentru a nu fi învăluit de înfricoşatul întuneric al străinului cu nume frumos şi îmbrăcăminte pestriţă.
Fiecare om cu dragoste de ţară să se silească să câştige Împărăţia Cerurilor, căci numai în acest chip se poate păstra vreme îndelungată şi împărăţia pământească.
Când poporul nostru zicea: „Dreptatea ţine ţara şi cetăţile ei,” e ca şi când ar fi zis: „Împărăţia Cerurilor ţine împărăţia pământească.”
Căci dreptatea e una din multele puteri ale Împărăţiei Cerurilor.
A doua putere este credinţa, a treia dragostea, a patra adevărul, a cincea milostenia, a şasea înţelepciunea, a şaptea curăţia, şi tot aşa – sânt aproape fără de număr şi de sfârşit.
Gândiţi-vă pe care dintre aceste puteri o aveţi, şi pe care nu o aveţi. Grăbiţi-vă să le dobândiţi pe toate. Astfel, veţi fi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este. Astfel vă veţi împotrivi întunecatelor puteri ale iadului ce au stăpânit asupra ţării noastre, care multă vreme ne vor chinui în amintire, precum un vis înspăimântător. Astfel, în cele din urmă, înarmaţi cu puterile cereşti, cel mai bine veţi întări şi dragostea de ţară, şi numele vostru de Creştini ortodocşi. Să vă fie în ajutor Domnul Hristos, împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.”
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra temniței, Ed. Predania, București, 2009 , pp. 11-13.)
Irina Bazon
Mar 17, 2014 @ 23:45:51
“O, fraţii mei, dacă s-ar fi făcut în India şi în China minunile care s’au săvârşit în Europa vreme de două mii de ani, minuni nemăsurate şi nenumărate, de multă vreme aceste două mari furnicare de oameni – jumătate din întreaga omenire – s’ar fi căit în ţărână şi cenuşă, L-ar fi iubit pe Hristos şi s’ar fi închinat Lui. Eu nu mă îngrijorez de soarta Indiei sau Chinei. Mă îngrijorez de soarta Europei.
Europa zilelor noastre este cu totul pământească, fără vreo dorinţă de a urca la cer. Ea se leapădă de călătoria din această lume. Doreşte să rămână aici. Doreşte ca mormântul să-i fie acolo unde i-a fost leagănul. Nu ştie de vreo altă lume. Nu simte mireasma cerească. Nu vede în vis Îngerii şi Sfinţii. De Născătoarea-de-Dumnezeu nu vrea să audă. Curvia o întăreşte în ura pe care o poartă fecioriei. Întreaga piaţă este în întuneric. Toate luminile sânt stinse. O, ce întuneric cumplit! Frate la frate împlântă sabia în piept, crezându-l vrăjmaş. Tatăl se leapădă de fiu, iar fiul de tată. Lupul îi este lupului prieten mai credincios decât omul îi este omului.
O, fraţii mei, oare nu vedeţi toate acestea? Oare n’aţi simţit întunericul şi fărădelegile Europei anticreştine pe spinarea voastră? Vreţi cu Europa sau cu Hristos? Cu moartea sau cu viaţa? Întrebaţi-vă. Luminaţi-vă. Hotărâţi-vă. Moartea sau viaţa. Acestea două le-a pus Moisì oarecând înaintea poporului său. Şi noi le punem în faţa voastră. Să ştiţi: Europa este moarte, Hristos este viaţă. Alegeţi viaţa, ca să fiţi vii în veac. Amin.”
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra temniței, Ed. Predania, București, 2009)
LikeLike
Irina Bazon
Mar 29, 2014 @ 19:08:47
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/18/sfantul-nicolae-velimirovici-despre-cultura-europeana-ca-o-cultura-a-apostaziei/
LikeLike