In acest interviu, Dr. Srdja Trifkovici, proeminent jurnalist si analist politic american de origine sarba, editor al revistei paleoconservatoare Chronicles, face o paralela intre totalitarismul comunist in care a trait in adolescenta si totalitarismul „bland” politic corect al societatii occientale de astazi, facand observatii foarte pertinente. El declara ca “in mod amuzant, as spune ca ma simt mai putin liber astazi la varsta de 50 de ani, in SUA, decat cum ma simteam in adolescenta in Iugoslavia lui Tito.” Potrivit lui Trifkovici, Iugoslavia lui Tito nu a fost atat de violent totalitara cum a fost blocul sovietic.

Trifkovici arata ca, dupa etapa de teroare a revolutiei bolsevice, in special dupa moartea lui Stalin, s-a instalat un sistem in care era posibil sa fii liber in cercul de prieteni si in familie, fara a subscrie la normele ideologice oficiale, iar, in conditii de presiune din partea sistemului, oamenii puteau ramane ei insisi in ascuns, se puteau simti launtric liberi, alaturi de alti prieteni in care aveau incredere. Mai mult, intr-un grup de oameni provenind din acelasi mediu social si cultural, se puteau purta conversatii profunde despre politica, economie, cultura sau religie fara ca persoana care le initia sa fie considerata o excentrica sau o ciudata si fara necesitatea de a te ascunde “sub paravanul «gandirii corecte» impuse”.

Astazi, in lumea occidentala postmoderna, “este foarte greu – indiferent de locul unde traiesti sau de cercul social la care te raportezi, sa porti o discutie serioasa despre rasa, imigratie, politica educationala sau cea culturala, fara a intalni priviri ciudate si chiar reactii de uimire si stanjeneala din partea prietenilor si a vecinilor.” In comunism, raul si minciuna institutionalizate erau evidente, omul se putea disocia de lumea oficiala, traind, in lumea sa interioara si in sfera privata, dupa alte norme decat cele institutionalizate si isi putea pastra integritatea. Multi au rezistat si in infernul din inchisori, sunt oameni de inalta tinuta duhovniceasca si morala care au rezistat reeducarii (care urmarea sa modifice, prin tortura, lumea launtrica a omului) tocmai datorita puterii lor launtrice, bogatiei si curatiei lor sufletesti, putere care izvora din credinta in Dumnezeu, din inradacinarea ferma in adevar, din atasamentul fata de traditie si neam.

Or, astazi, raul nu se mai distinge clar, totalitarismul “bland” este o rafinare a metodelor de reeducare, prin care sufletul omului, eul sau launtric este inrobit raului, astfel incat sa nu mai fie nevoie de presiuni exterioare; raul, deghizat sub aparenta binelui, este acceptat de bunavoie si interiorizat, simtul discernamantului este atrofiat, neutralizat.

O lume tulbure, invalmasita, populata de oameni lipsiti de identitate si unicitate, uniformizati, remodelati astfel, din interior, prin ingineriile sociale impuse de ideologia corectitudinii politice, inlocuieste treptat o societate care functiona dupa reperele traditionale ale binelui si raului, ale adevarului (au mai ramas insa ramasite din aceasta societate mai ales la sate). Aceste repere, care dadeau lumii coerenta, fundament si stabilitate, sunt spulberate, iar oamenii care alcatuiesc o astfel de lume nu mai pot fi liberi sufleteste, nici nu mai pot gandi liber, in afara discursului acceptat.

Astfel, intelegem de ce Srdja Trifkovici afirma ca “Este un fenomen constatat si de multi alti ganditori din Europa de Est faptul ca, in mod curios, ei se simteau mai liberi intr-o vreme cand erau arestati de catre politia secreta, cand erau supusi la tot felul de neplaceri de catre stat, deoarece, cel putin, ca indivizi integri, puteau fi credinciosi principiilor lor, iar societatea ii recunostea ca atare. In America de astazi, daca iesi din limitele discursului acceptat si daca esti catalogat drept o persoana controversata, ca sa nu spun un extremist, acesti termeni te plaseaza automat in sfera celor indezirabili.” In comunism, in ultimele doua decade inainte de Gorbaciov, daca deviai de la discursul acceptat, “exista o posibilitate redusa sa sfarsesti in Gulag, dar era foarte probabil sa iti pierzi pozitia universitara sau sa fii fortat sa iti cauti de munca intr-un domeniu in afara ariei tale principale de pregatire. Ceva foarte similar se petrece in lumea occidentala …  

Cititi articolul integral pe Război întru Cuvânt. (traducere si rezumat: Irina Bazon)

Cititi si: Radacinile istorice ale corectitudinii politice

Corectitudinea politica: deconstructie si literatura