Home

Proclamatia moților de la Câmpeni, 19 octombrie 2013

Leave a comment

rosia-montana-proteste-marea-adunare-de-la-cc3a2mpeni-19-octombrie-2013-multimeaNoi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. În temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine! More

Pr. Prof. Ilie Moldovan: „Dacă semnăm la Roșia Montană actul de deces al unui simbol al neamului românesc, vom suporta consecințele în istorie și-n veșnicie”

2 Comments

Rosia Montana

“Dupa parerea mea, proiectul de la Rosia Montana este una din actiunile de surpare a rosturilor existentei neamului romanesc, neam care a vazut lumina zilei in spatiul acesta si mai ales in munti, spatiu sacru care a fost inzestrat de Dumnezeu cu tot ceea ce exista pe pamant si sub pamant. Intr-un fel oarecare, ni se fura comorile de toate felurile: minerale, spirituale, culturale, istorice.

Cine a randuit pe pamant ca muntii sa fie paradisul neamului nostru? Si cine ne-a incredintat comorile acestea? Fara indoiala, Bunul Dumnezeu. Si le-a incredintat nu doar unor persoane, nu doar unei generatii, ci unui neam. Si daca este un neam, inseamna ca sunt mai multe generatii, trecute si viitoare, si toate sunt miruite de Dumnezeu cu aceste comori. Iata de ce responsabilitatea dregatorilor nostri este atat de coplesitoare. Calcand-o in picioare, dansii isi ignora propria spiritualitate, nesocotesc valorile neamului romanesc, iar in acest fel nu-si dau seama ca ating insasi voia lui Dumnezeu.

– La fel ca in toate satele Muntilor Apuseni, la Rosia sunt bogatii si biserici crestine, cimitire, vestigii dacice, romane si medievale. Acolo dureaza o asezare straveche – tipar al lumii romanesti de odinioara, un loc asuprit acum de durerea si jalea celor ce refuza sa-si lase casele si sa plece. De ce e nevoie ca toate acestea sa fie salvate? Ce ne leaga pe noi, romanii, de ele?

– Intre mormintele crestine, galeriile romane, vestigiile trecutului, bogatiile locului si istoria unui popor sunt legaturi indestructibile. In momentul in care ai atacat una din ele, le-ai atacat pe toate. La Rosia Montana sunt semnele celor care au pus bazele unui neam. Acolo e un neam. In momentul in care neamul acesta este privat de zestrea lui, ii ataci fiinta nationala si viitorul.

(…)

Credinta populara spune ca, la Judecata din Urma, fiecare om va trebui sa se prezinte in locul unde a trait, in casa si curtea in care si-a dus viata trecatoare pe pamant. Or, daca sunt stramutati pe alte meleaguri, unde se vor prezenta rosienii in fata Domnului? Intr-un iaz de decantare sau intr-un crater cu ape acide? Sa nu uitam: cand ne-am pierdut radacinile, intr-un fel oarecare ne-am pierdut pe noi insine, pentru ca radacinile acelea au conotatii vesnice. Fata de acest proiect minier ne comportam ca un popor invins. Consecintele acestei calamitati istorice se vor rasfrange in viitor intr-un mod inca nebanuit. 

– Compania aurifera spune ca va aduce dezvoltare si locuri de munca. Unii dintre tinerii rosieni sustin aceasta perspectiva, netinand seama de valorile care vor fi distruse. Cum vi se pare aceasta logica?

  • La drept vorbind, logica aceasta se dovedeste mai mult decat inconsistenta, este vicioasa. Cui dai loc de munca, in ce proportii si care este de fapt finalitatea? Un cuvant exprima totul: profit. Sunt in stare sa ne spuna ca nu lucreaza pentru un profit generos? Si profitul unde se revarsa? In Elvetia. Trebuie sa ai orbul gainilor sa nu vezi acest lucru. Iar daca unii tineri accepta distrugerea de dragul unei asa-zise “vieti mai bune”, inseamna ca sunt legati, poate fara sa stie, de o lucrare de surpare a duhurilor rele. Ei au pierdut radacina spirituala cu pamantul. Nu stiu ca proprietarul acolo este numai Dumnezeu, si nu administratorii vremelnici de azi.

    – Sfantul Sinod si-a exprimat pozitia fata de acest proiect, care ar urma sa demoleze biserici si cimitire, cerand autoritatilor sa nu permita dezvoltarea lui. Cum ati primit comunicatul acela de importanta istorica?

  • Consider ca Sfantul Sinod a pus degetul pe rana. Daca avea alta atitudine, nu mai era Sfantul Sinod. Dorind sa fie vocea lui Dumnezeu, el a cerut statului sa ia masuri pentru salvarea identitatii nationale, pentru impiedicarea desfiintarii noastre. Proiectul minier ataca frontal aceste valori si este o experienta pe care suntem pusi de pe acuma sa o inregistram. Daca este o experienta, este si primul examen. Daca-l pierdem si vom ramane repetenti, inseamna ca repetentia aceasta ne costa lipsa de durabilitate a actiunilor industriale de acolo.

  • daca biruinta, in Apuseni, va fi de partea celor ce nu cred in valorile noastre, atunci ea va fi sinonima cu pierderea unei parti din tara. Cu o mutilare. Biruinta lor va dovedi un lucru: suntem pamant cucerit, cotropit. In ce priveste daramarea bisericilor, le demoleaza, dar Dumnezeu nu accepta, nu semneaza actul de demolare. Contand pe Dumnezeu, nu se poate sa nu iesim la lumina. Pentru ca, daca noi semnam acolo actul de deces al unui simbol al neamului romanesc, vom suporta consecintele in istorie si-n vesnicie.

– Parinte profesor, sunteti oare impotriva globalizarii?

– Nu eu sunt impotriva globalizarii, ci globalizarea este impotriva mea. Ea e impotriva mea, ea-mi sterge identitatea. Cum fenomenul integrarii europene nu mai poate fi oprit, trebuie sa stim ce avem de facut, dupa ce am intrat in lanturiSa nu ajungem sa ne blestemam zilele cu vorba aceea din popor: decat sarac, mai bine sa nu ai nimic!

(…)

Adevarul Rosiei este un adevar romanesc. Rosia Montana traieste in Romania, iar Romania traieste si in mine! Ati inteles? Eu sunt si Rosia Montana si Sighisoara care se salveaza de Dracula Park. Noi suntem cei ce poarta in sine paradisul etnic romanesc. Mie, popor roman, Rosia Montana mi-a fost data ca dar de nunta! Iar aceasta nunta a avut loc in etnogeneza, in veacurile formarii romanitatii in Dacia. La botez, L-am primit pe Hristos, iar la nunta, am primit comorile muntilor si campiilor de la Cel de Sus. Aici ne-a randuit Dumnezeu sa fim, aici ne-a tinut radacinile, chiar si cand ne-am retras din fata navalitorilor. Cum nu m-ar interesa un pamant, un pamant care ne-a fost lasat mostenire pentru fiii fiilor nostri? De aceea, pentru el trebuie sa ne rugam si la ingerii Domnului. S-au identificat in Carpati 12 terase agro-montane pe care, dupa Retragerea Aureliana (274 d. Hr. – n. red.), stramosii nostri cultivau grau, pentru a duce la biserica prescure pentru Iisus si mirida (hrana) pentru ingeri. Acest grau era pazit chiar de ingeri, fiind un miracol ca putea sa rodeasca in varf de munte. Rosia Montana e din acea vreme, in care ingerii Domnului pazeau muntele. Lor trebuie sa ne rugam, sa ne salveze muntii si bisericile si cimitirele de acolo.

– V-as ruga, parinte profesor, sa le adresati un cuvant celor ce traiesc la Rosia Montana si refuza sa accepte bani, oricat ar fi de multi, in schimbul parasirii satului…

Cuvantul nu este de pe pamant. Nici nu poate fi de pe pamant. El nu poate fi decat din ceruri. Ceea ce inseamna ca oamenii aceia sunt inspirati de Sus. Ei sunt buni de pusi in icoana, rezistenta lor are ceva sfant in ea. Ei sunt de partea lui Hristos. Trebuie sa stie ca tara e cu ei. “

Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/624/spiritualitate-39/prof-dr-ilie-moldovan-5189

Război întru Cuvânt: Părintele Ilie Moldovan s-a mutat la Domnul. A fost un mare apărător al familiei și neamului

Cititi si:

Atingerea lui Midas. De ce o regiune ca Roșia Montană, care dispune de toate resursele naturale posibile, trebuie să fie săracă?

Scrisoare de solidarizare cu Roșia Montană a societății civile creștine

Leave a comment

proteste rosia-ong-crestine
Ziua solidarității naționaleÎn contextul evenimentelor din ultimele săptămâni, societatea civilă creștină va ieși în stradă și duminică 15 septembrie. Uniți sub semnul Sfintei Cruci, vom protesta împotriva dezastrului ecologic care este pe punctul de a fi dezlănţuit asupra României, cu acordul unor importanți factori politici de decizie din țara noastră.

Transformarea Roşiei Montane – cu munţii şi patrimoniul său cultural nepreţuit – într-un imens lac de cianură constituie un act împotriva poporului român. Pentru că niciodată o investiție industrială nu a avut un asemenea impact nu numai asupra zonei respective, pline de frumuseți naturale și de semne ale istoriei încă din perioada antică, dar și asupra întregii țării și a cetățenilor ei. Răul s-a întins să înghită România! 

Amintim hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, elaborată încă din anul 2003: 
„Având în vedere, pe de o parte, temeiul biblic potrivit căruia pământul este creația lui Dumnezeu, iar pe de altă parte că proiectul minier al corporației canadiene Roșia Montană Gold Corporation urmează să desfigureze atât ecologic, cât și uman zona Roșia Montana și, prin extensie, întreaga regiune a Munților Apuseni, … Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se pronunță împotriva realizării proiectului Rosia Montana Gold Corporation și speră ca această zonă să rămână intactă în sfințenia, puritatea și frumusețea ei.”

Suntem solidari cu decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Suntem solidari cu românii din Roșia Montana care se opun proiectului de exploatare prin cianurare a aurului de aici. Suntem solidari cu frații români de pretutindeni ce protestează împotriva cianurării Roşiei Montane. Suntem, de asemenea, solidari cu românii de la Bârlad ce au ieșit în stradă strigând „Cu noi este Dumnezeu!”, în lupta împotriva crimei otrăvirii apelor prin explorarea şi exploatarea gazelor de şist.

Cerem respingerea imediată a proiectului de lege de către Parlament, interzicerea prin lege a utilizării cianurilor în industria minieră și deblocarea procedurilor de includere a Roșiei Montane pe lista UNESCO, precum și interzicerea exploatărilor gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Ne punem, în primul rând, nădejdea în Dumnezeu, și ne înarmăm cu rugăciunea şi cu puterea de nebiruit a Crucii, gata de a ne apăra ţara cu dragoste, dreaptă socotinţă şi fermitate.

Asteptam ca toți românii conștienti de gravitatea momentului să iasă în stradă, fiecare în localitatea sa, și să se opună ca pământul sfânt al țării să fie batjocorit doar pentru a îmbogăți câteva persoane, distrugând și cimitirele și bisericile, tot trecutul unei vechi colectivități de români. Ieșiți cu cruci și icoane, ca să fim întăriți de Dumnezeu, căci „Uniți in jurul Crucii, salvăm România!”

Semnează:

Alianţa pentru Demnitate Naţională 
Asociația Basarabii 
Alianța Familiilor din România 
Asociaţia Pro-Vita, București 
Liga Studenților de la Universitatea Bucureşti
Liga de Utilitate Publică 
Asociația Civică a Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români 
Asociația Tinerii Creștin-Ortodocși
Asociaţia HRISDORIA 
Asociația Tinerilor Ortodocși „Orthograffiti”
Asociația Predania 
Asociația Rost
Asociația Artă și Tradiții Meșteșugărești din județul Alba 
Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova, Iaşi 
Asociația pentru apărarea familiei și copilului
Asociația „Familia ortodoxă”
Asociația dascalilor din România
Asociația „Bucovina Profundă”, Suceava
Fundatia „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Suceava
Cercul studențesc „Floarea de Foc”
Asociația „Ortodoxia Tinerilor” 
Fundația „Sfânta Irina”
Asociația „Prietenii de Familie”
Grupul Ioan Alexandru
Asociatia pentru Cultură și Educație „Sfântul Daniil Sihastrul” 
Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”, Constanța
Liga Distributistă Română „Ion Mihalache” 
Fundația Creștină „Părintele Arsenie Boca”
Fundația Sfinții Închisorilor 
Asociația Prologos
Asociația „Copil dorit” 
Asociația „Casa Gratis Pro Deo”
Asociația „Triada”
Asociația „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Cititi si:

Trăim, poate, cele mai grele momente din istoria acestui popor

4 Comments

proteste-magheru Rosia Montana, Bucuresti

Comunicat al Alianței pentru Demnitate Națională

Alianţa pentru Demnitate Naţională se solidarizează cu miile de români care au luat cu asalt ieri străzile (se estimează că au fost aprox. 15 000 de protestatari în toată ţară) pentru a protesta împotriva dezastrului ecologic care este pe punctul de a fi dezlănţuit asupra României, cu acordul întregii clase politice trădătoare. 

Transformarea Roşiei Montane – cu tot cu munţii ei şi bogăţiile ei naturale şi culturale nepreţuite – într-un imens lac de cianură, toate acestea în interesul unor companii străine, constituie cel mai mârşav act de trădare naţională, care nici chiar pe timpul comunismului nu s-ar fi putut imagina. La Bucureşti oraşul arată ca în zilele Pieţei Universităţii, cu tinerii care se opun dictatului bunului plac al politicienilor. Ca şi atunci, presa cumpărată de interesele corporaţiilor a minţit şi a trunchiat realitatea. La Bârlad, românii au arătat că se pot uni, strigând „Cu noi este Dumnezeu!”, în lupta împotriva crimei otrăvirii apelor prin explorarea şi exploatarea gazelor de şist, manifestându-şi, de asemenea, susţinerea puternică faţă de fraţii români din întreagă ţară care au protestat împotriva vânzării Roşiei Montane. 

Tăcerea din partea presei şi a televiziunilor, care sunt aliatele acestei plăgi politicianiste aservite ideologiei globaliste, nu ne mai surprinde. Pământul acestei ţări, stropit şi sfinţit cu sângele nesfârşitelor jertfe ale strămoşilor nostri, este al românilor şi are o valoare care nu se poate măsura în dividende. 

Trăim, poate, cele mai grele momente din istoria acestui popor, fiindcă pare că niciodată nu s-a dorit atâta rău acestei ţări, rău amplificat prin abjecta complicitate în trădare a clasei politice, a elitelor intelectuale şi a mass-mediei! Să ne punem, în primul rând, nădejdea în Dumnezeu, să ne înarmăm cu rugăciunea şi cu puterea de nebiruit a crucii, să fim gata de a ne apăra ţara cu dragoste, dreaptă socotinţă şi fermitate. Fiindcă România e a noastră şi trebuie să o recuperăm din mâinile celor morţi sufleteşte!

Aşa sa ne ajute Dumnezeu!

Alianța pentru Demnitate Națională

(sursa pozei: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/alerta-revendicarile-protestatarilor-depuse-la-guvern-trei-ministri-demisi-respingerea-legii-speciale-comisie-de-ancheta-parlamentara-interzicerea-cianurii-si-includerea-rosiei-montana-in-unesco-97426.html)

Cititi si: Guvernul Gold Corporation

„Să plece americanii și să vină Dumnezeu!”/Protest în Bârlad / Comunicat, FOTO și VIDEO

Leave a comment

IMG_1255

Comunicat al Grupului de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlădene

Protest impotriva explorarii si exploatarii gazelor de sist prin fracturare hidraulica, Barlad

Duminica, 1 septembrie 2013, in cadrul unei manifestatii desfasurate in Barlad, circa 6000 de romani din intreaga tara au cerut interzicerea explorarii si exploatarii gazelor de sist in Romania prin fracturare hidraulica, precum si anularea proiectului RMGC.

Actiunea, care a durat aproximativ 2 ore, a fost organizata sub forma unui miting in Piata Sf. Ilie, in cadrul caruia participantii la eveniment au cerut demiterea Guvernului Ponta si au afisat bannere cu mesaje precum “Nu fracturarii viitorului copiilor nostri”, “Ponta nu uita: Romania nu e a ta!”, “Toata lumea sa strige tare: tara nu e de vanzare!”, “Demisia!”, “Salvati Rosia Montana”, “Afara, afara cu Chevronu din tara!”, “Go home, Chevron!” “CHEVR-OFF”, “Opriti crima ecologica Chevron”, “Daca vine aici Chevron/ si se-apuca sa foreze/ le vom da dureri in somn/ cum a fost pe metereze”, “Nu gazelor de sist/ vrem viata nu moarte”, “Sa plece americanii si sa vina Dumnezeu!”.

Expertul geolog Gabriel Milan Sava (GISCB) a declarat in cadrul mitingului:
“Asa cum am mai spus-o, nu exploatarea în sine a gazelor din sist este problema noastra, ci metoda prin care aceasta exploatare se doreste a fi facuta. Metoda fracturarii hidraulice utilizeaza un volum foarte mare de apa, circa 60000 de mla o sonda. Multiplicati aceasta cifra cu numarul impresionant de sonde care vor fi puse în conditiile descoperirii gazelor de sist si va dati seama ce cantitate uriasa de apa va fi folosita. Apa reprezinta cel mai important element al vietii, daca ea dispare, existenta vietii este pusa sub semnul întrebarii.

Am observat în ultima perioada cinismul unor oameni de stiinta, preluat cu mare bucurie si repeziciune de unii oameni politici care, referindu-se la faza actuala de EXPLORARE, spun ca este inofensiva. Îi sfatuiesc pe toti acei care sustin aceasta stupida afirmatie sa citeasca manuale de geologie de specialitate, sa informeze corect oamenii, nu sa îi dezinformeze asa cum doresc ei.

Marele nostru domnitor Stefan cel Mare otravea apa si pamantul pentru a scapa de invadatori. Acum, CULMEA CINISMULUI, unii asa-zisi romani îi ajuta pe straini sa ne otraveasca apa si pamantul pentru a scapa de NOI!”.

Acest protest face parte dintr-un lung sir de actiuni impotriva exploatarii si explorarii gazelor de sist si se doreste atragerea atentiei publicului larg, a mass-mediei si a factorilor politici asupra faptului ca USL a ajuns la guvernare pe baza unui program electoral prin care se angaja ca va vota o lege de interzicere a fracturarii hidraulice in Romania, precum si stoparea proiectului RMGC.

Mentiuni:

Fracturarea hidraulica este o metoda de extragere a gazelor de sist prin care se fractioneaza roca la mare adancime (mii de metri) folosind cantitati mari de apa impreuna cu substante chimice periculoase. Daca se produc fisuri ale rocilor care ajung pana in apa freatica, aceasta risca sa se contamineze cu gaz metan si reziduuri toxice. Numeroase cazuri de contaminare a apei freatice sunt documentate si cercetate, locuitorii fiind sfatuiti sa plece (orasul Dimock din statul Pennsylvania este un astfel de caz aflat in cercetarea Departamentului de Protectie a Mediului din SUA). “Faza de explorare în care s-a ajuns în acest moment (in perimetrul EV2 BARLAD) se aseamana foarte mult cu faza de exploatare, deosebirea constand în faptul ca nu se vor face foraje orizontale iar fracturarea va avea loc doar pentru forajul vertical pentru a verifica în detaliu cantitatea, calitatea si indicatorii tehnico-economici ai gazelor de sist. Cu alte cuvinte, are loc o fracturare hidraulica la scara redusa! Alta metoda de a verifica toate acestea nu exista înca!”, declara geolog Milan Sava.

GISCB (Grupul de Initiativa al Societatii Civile Barladene) este format din experti geologi, preoti, ingineri, militari, profesori, care au luat atitudine ca urmare a concesionarii perimetrului EV2 Barlad companiei Chevron, printr-un acord secretizat, in scopul extragerii gazelor de sist.

GISCB a organizat mai multe mitinguri si marsuri in ultimii doi ani, la care au participat intre 3000 si 9000 de oameni.

Mai multe informatii despre GISCB si opozitia fata de exploatarea gazelor de sist in Romania sunt disponibile pe http://gazedesist.ro/

Sursa: gazedesist.ro; gandeste.ro.

IMG_1264

IMG_1241cr

IMG_1229

IMG_1268

IMG_1269

IMG_1266

IMG_1262cr

IMG_1244cr

IMG_1260

IMG_1249

IMG_1243

(poze: Irina Bazon)

Atingerea lui Midas. De ce o regiune ca Roșia Montană, care dispune de toate resursele naturale posibile, trebuie să fie săracă?

5 Comments

Rosia Montana petitie2

de John Médaille

Un prieten mi-a trimis acest documentar*. Este o „piesă moralizatoare” modernă, dacă sintagma de „principii morale moderne” nu este o contradicție în termeni.

Documentarul are 54 de minute (http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=3128543&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=0&color=&fullscreen=1). Dacă nu aveți timp să îl vizionați, permiteţi-mi să vă ofer un rezumat:
Pe scurt, există o mină de aur în Roșia Montană, o localitate din România. Aceasta nu este o noutate. A existat mereu o mină de aur în Roșia Montană și putem explora încă galeriile săpate de romani (…). Aurul nu este singura bogăție de care dispune Roșia Montană. Muntele are și zăcăminte de argint și cupru, însă aceasta nu este toată bogăția regiunii. Zona este un loc de o frumusețe cuceritoare, după cum puteți vedea în film, dar are și câmpii fertile, pășuni mănoase și râuri bogate în pești. Este suficientă bogăție naturală și nimic nu ar trebui să-i oprească pe oameni să beneficieze de prosperitatea naturală și să fie fericiți.

Însă prosperitatea si fericirea nu există în localitate. Este, de fapt, o zonă săracă. Nici aceasta nu este o noutate. Noutatea este că o companie canadiană intenționează să înceapă o exploatare minieră în Roșia Montană. Dar „exploatare minieră” poate că nu e tocmai cuvântul potrivit. Mai curând, ei intenționează să distrugă muntele, iar pentru aceasta trebuie să distrugă localitatea. Vor să înlocuiască satul cu un lac de cianură și să obțină din fiecare tonă de rocă nimicită un grăunte de aur. Plănuiesc ca, în numai 17 ani, să transforme întregul munte într-un morman de zgură. (…)

Nu sunt pe poziția de a spune sătenilor ce ar trebui să facă. Nu este nici localitatea mea, nici țara mea și doar oamenii de la Roșia Montană și guvernul României pot lua decizii în privința aceasta. Dar dacă localnicii decid să rămână sau să plece, decizia pe care o vor lua reflectă un aspect al unei realități mult mai grave. Mai precis, al unei realități absurde proprie capitalismului corporatist, dar de care nimeni nu pare a-și da seama. Aceasta este: Roșia Montană este o regiune de o mare bogăție naturală, DAR OAMENII NU AU NICIUN VENIT (după cum afirmă în film unul dintre săteni). Acest loc este înzestrat cu toate darurile pe care un Dumnezeu iubitor le-ar putea oferi unei porțiuni de pământ: munți plini de minerale, văi acoperite de gospodării, pășuni pline de animale, râuri bogate în pești. Este o regiune care ar putea să asigure existența a zeci de mii de oameni, care ar trăi în pace și prosperitate – așa cum s-a și întâmplat în trecut –, dar, în capitalism, aceasta nu poate asigura subzistența nici pentru o mie de oameni. O zonă care ar putea fi prosperă și locuită de oameni fericiți a fost transformată, în mod forțat, într-un ținut inert. Există bogăție, o bogăție reală, dar oamenii nu au de muncă pentru a-și putea asigura traiul, și – mai ales tinerii, care reprezintă viitorul – consideră că trebuie să plece de acolo. Însă dacă părăsesc regiunea, cu puținii euro oferiți de canadieni, cine îi poate învinovăți?

Absurditatea este că, în timp ce localnicii dispun de bogăție reală, canadienii posedă bogăție financiară și, în capitalismul corporatist, ultima este mai importantă decât prima. Bucățile de hârtie printate sunt mai grele decât aurul. Sterilele bancnote sunt mai „roditoare” decât câmpiile mănoase. Putem râde de această glumă, dar și țara noastră [SUA] a căzut în această capcană. În țara noastră, nu mai puțin decât în România, oamenii care nu produc altceva decât niște bucăți de hârtie (numite instrumente financiare derivate) au îngenuncheat o țară imensă. Aceștia nu au contribuit nici măcar cu o picătură la bunăstarea țării, dar din bogăția reală a țării noastre le-am plătit sute de miliarde de dolari și încă le vom mai plăti ca răsplată pentru eșecurile lor.

În capitalism, ordinea firească a lucrurilor este inversată. Banii care ar trebui să constituie doar un mijloc prin care se realizează schimbul de bunuri reale, devin stăpânii bunurilor reale și ai oamenilor. Legătura naturală dintre bogăție și muncă este anulată, iar cei care dețin bogăție reală câștigată prin muncă reală devin sclavii celor care dispun de bogăție financiară fără a munci.

Situația din Roșia Montană se întâlnește peste tot în lume unde există bogăție care poate fi exploatată. Un exemplu evident este petrolul. Petrolul conferă regiunii unde se găsește posibilitatea de a fi prosperă, dar, în general, oamenii unei țări bogate în petrol nu beneficiază nici de bogăție, nici de locuri de muncă. Bogăția se concentrează în mâinile câtorva oameni, care sunt de obicei străini, aflați mână în mână cu politicienii locali, clienții lor, în timp ce restul oamenilor nu au de muncă și, în consecință, nu se pot bucura nici de prosperitate. O parte infimă din bogăție, alocată cu zgârcenie, e singurul lucru la care pot spera. Poate fi o parte mai generoasă, cum fost în Arabia Saudită; uneori este un venit derizoriu; dar de cele mai multe ori, populația nu au niciun câștig. Doar în puține țări, ca, de pildă, în Norvegia, astfel de bogății au fost considerate drept proprietate comună a națiunii și au fost utilizate pentru a spori bunăstarea reală a cetățenilor, astfel încât aceștia să poată face față vremurilor când petrolul se va epuiza.

Obținem în timp aurul din pământ. Este normal sa fie așa. Este o resursă de care beneficiază epoci întregi, și nu doar o singură generație și, în mod sigur, nu o generație de străini. Muntele oferă fiecărei generații mici cantități, astfel încât oamenii să se bucure la sfârșitul fiecărei zile sau să le dăruiască mici cadouri soțiilor și copiilor lor. Copiii vor crește și vor oferi, la rândul lor, daruri celor din familiile lor. Dar canadienii vor să comprime în 17 ani 2000 de ani de minerit, să extragă, dintr-o lovitură, toată bogăția munților roșii și să lase în urmă un deșert. Ei spun că vor lăsa în urmă o grădină, dar, odată ce bătălia va fi câștigată în favoarea lor, odată ce aurul va fi luat, vor exista puține motive pentru a-și îndeplini promisiunile. Curând după ce mina va fi deschisă și muntele va începe să se micșoreze, directorul companiei canadiene îl va chema pe managerul român și îi va spune: „Am făcut 100 de milioane de euro anul trecut; trebuie să facem 120 anul acesta. Redu bugetul”. Iar în anul care va urma vor spune că trebuie să facă 140 de milioane, apoi 200. Care buget credeți că va fi redus?**

Au fost făcute aceleași promisiuni în Baia Mare, în nordul României. Dar în anul 2000, barajul lacului de decantare a cedat si apele reziduale conținând cianură s-au revărsat în Tisa și în Dunăre, această catastrofă lăsând în urmă o vale sterilă și periculoasa și [mii de tone de] pești otrăviți. Acesta a fost cel mai mare dezastru ecologic produs în Europa după cel de la Cernobâl. Oamenii nu mai pot practica agricultura sau pescuitul în regiune timp de 20 de ani. (…)

Acest întreg proces este numit „investiție”, ceea ce înseamnă că țări ca România, care dispun de bogăție reală, trebuie să se umilească în fața țărilor cu bogăție financiară. Ele trebuie să cerșească de la Bruxelles permisiunea de a-și consuma propria pâine și bucățile de hârtie fără de care (aparent) grâul nu va crește și peștii nu vor putea fi pescuiți. În aceste condiții, fermele și fabricile aparținând acestor țări nu pot concura cu un sistem de subvenții (acordate marilor corporații) și de exploatare, numit „globalizare”, sistem menit să spolieze țarile mai puțin dezvoltate în beneficiul câtorva oameni bogați financiar. Dacă se va petrece ceea ce se întâmplă în mod normal în astfel de situații, va fi imposibil ca guvernul României să reziste presiunii la care va fi supus de a vinde bogăția reală a României în schimbul „investiției” făcute de compania canadiană. Totuși, altceva poate opri acest proiect: prăbușirea unui sistem care impune astfel de proiecte.

În România există oameni care au fost martorii căderii unor imperii. Ei au asistat la căderea fascismului, a comunismului și sunt convins că în curănd vor fi martorii prăbușirii capitalismului. Precum cele anterioare, acest sistem nu poate supraviețui propriului „succes”; bucățile de hârtie nu sunt bogăție adevărată, iar oamenii care dispun de bogăție reală câștigată prin muncă reală se vor sătura să muncească pentru alții și vor alege să muncească pentru ei înșiși.

Nu ar trebui să constituie o problemă organizarea bogăției României într-un sistem economic real. Nu ar trebui să fie o dificultate ca românii să obțină prosperitate din câmpiile lor fertile, să fabrice bunuri utile pentru vecinii lor și să se desfășoare relații comerciale între orașele țării sau între România și țările ei vecine, care au nevoie de ceva din bogăția ei, așa cum România poate utiliza ceva din surplusul acestora. Dacă doar niște bucăți de hârtie stau în calea realizării acestor lucruri care pot aduce prosperitate românilor, atunci astfel de hârtii pot fi printate la București, fiind garantate de bogăția reală a României. Nu e nevoie decât de voință pentru aplicarea acestor măsuri. Dacă țările mici au capacitatea de a-și crea propria bogăție, nimeni nu le poate opri. Altfel, românii vor trebui să muncească pentru canadieni, însă doar câțiva români, pentru că locurile de muncă oferite nu vor fi multe. Cât despre restul oamenilor, aceștia trebuie să meargă la muncă în Spania sau în Germania; trebuie să îmbogățească alte țări și să-și uite propria limbă.

O altă problemă este că astfel de proiecte nu sunt investiții bune. Acestea presupun alocarea unui volum prea mare de capital și necesită ca prețul aurului să rămână la sau să depășească un anumit prag. Dar acum 10 ani, prețul era de doar 250 de dolari/uncie, iar dacă situația actuală se remediază, poate ajunge din nou la acest preț, însă în acest caz exploatarea ar fi neprofitabilă. Dar dacă asistăm într-adevăr la apusul unei epoci, la căderea unui imperiu, atunci prețul ar putea urca la 5.000 de dolari/uncie. În acest caz, România va avea nevoie de aurul ei și cei care conduc țara nu vor permite să fie luat, indiferent ce promisiuni au făcut companiei canadiene. Compania canadiană nu are o armată cu ajutorul căreia să-și impună revendicările, iar restul țărilor europene vor avea de rezolvat propriile lor probleme. Canadienii își vor pierde investiția, așa cum oamenii din Roșia Montană vor fi rămas fără localitatea lor.

Am numit capitalismul o mare glumă, dar el este și un mit terifiant, similar mitului regelui Midas***, care transforma în aur tot ce atingea. Capitalismul corporatist preschimbă în aur tot ceea ce atinge, însă este un aur care – așa cum se întâmplă în mitul regelui avar – nu îi poate asigura supraviețuirea și care transformă toate lucrurile dragi nouă și tot ceea ce are valoare reală în lucruri reci și fără viață. Nimeni nu știe ce se va întâmpla, dar ar fi periculos să credem că ceea ce a funcționat ieri va funcționa și în viitor. Este un mit că astfel de lucruri au funcționat vreodată în țări precum România și e o iluzie și mai mare să credem că România are nevoie de ele, dacă ar funcționa. Această țară are suficient aur și suficientă hrană pentru a asigura singură bunăstarea tuturor cetățenilor ei.

John Médaille, The Midas Touch, sursa: frontporchrepublic.com

Traducere si note de Irina Bazon

* Film documentar despre Rosia Montană, intitulat ”Gold Futures – The Future of a Romanian Mining Town”, realizat de postul de televiziune PBS din New York (n. tr.).

** Dintr-un comentariu făcut de John Medaille: „De ce o regiune ca Roșia Montană, care dispune de toate resursele naturale posibile, trebuie să fie săracă? De ce ar trebui ca locuitorii ei să depindă de un proiect atât de violent pentru a-și procura cele necesare subzistenței când sunt înconjurați de o asemenea bogăție naturală? Dacă vor ceda canadienilor, vor avea de lucru 17 ani. Apoi vor reveni la situația dinainte. Aceasta nu este o soluție.
(…) Creativitatea oamenilor este stimulată prin accesul la unelte și pământ (capital), iar fără ele este suprimată. Sistemul capitalist suprimă creativitatea oamenilor. Canadienii pot extrage aurul în mod profitabil pentru că obțin subvenții și externalizează costurile. Vor transforma muntele într-un morman de zgură, dar dacă ar trebui să restaureze zona, această operațiune nu ar fi profitabilă. În astfel de cazuri, externalizarea costurilor este un fapt obișnuit. Vedeți ce s-a întâmplat la Baia Mare” (n. tr.).

*** În mitologia greacă, Midas era un rege avar care a obţinut de la zei puterea de a transforma în aur tot ce atingea. Cum şi mâncarea pe care o atingea se transforma în aur, în cele din urmă a murit de foame (n. tr., sursa: http://www.profamilia.ro/omul.asp?viciile=11).

Prof. Dr. Mihaela Fîrşirotu: Una este aurul din pământ şi alta cel de la Banca Naţională

1 Comment

În ultima vreme, în România circulă ideea bizară că Roşia Montană ar trebui să fie exploatată cât mai repede deoarece, printr-un act divin, rezervele de aur ale Băncii Naţionale ar creşte şi astfel România s-ar bucura de „o mai mare securitate“.
Orice reprezentant al statului care vehiculează o asemenea opinie este fie complet neinformat, fie încearcă să manipuleze populaţia României.
Decizia unei bănci centrale (Banca Naţională, în România) de a păstra mai mult sau mai puţin aur în rezervele ei este determinată de modul în care factorii de decizie ai respectivei bănci centrale înţeleg să investească rezervele în valută deţinute de bancă. Aceste rezerve reflectă activitatea economică internaţională a unei ţări (cont curent, fluxuri de investiţii etc.).
Volatilitatea acestor rezerve, necesitatea de a avea lichiditate, evaluarea aurului ca activ în comparaţie cu alte active va ghida deciziile băncii centrale. Deşi Canada este un mare producător de aur (al 8-lea din lume ca mărime, cu o producţie de o sută (100) de tone pe an, Banca Canadei deţine doar 3 tone de aur, sau 0,2% din rezervele ei de monedă străină. În Elveţia, ţară care nu produce aur deloc, banca centrală păstrează 16,4% din rezervele ei de valută în aur. Banca Naţională a României deţinea cca 104 tone de aur în 2009, ceea ce reprezintă 9,1% din rezervele ei de valută. Băncile centrale pot să schimbe oricând acest procent deţinut în aur prin activităţi de vânzare şi cumpărare a aurului pe pieţele internaţionale.
Minele de aur ale unei ţări, atunci când sunt exploatate de interese private, chiar dacă statul este un acţionar minoritar, aşa cum este cazul la Roşia Montană, vor vinde, evident, aurul la preţul de pe piaţa internaţională. Dar care ar fi situaţia dacă minele de aur ale unei ţări ar fi exploatate de către stat? Banca Naţională n-ar putea oare acumula aur la preţul de cost? Acest mod de a gândi ţine de timpurile tristei epoci comuniste.
O întreprindere de stat care exploatează mine de aur este ţinută responsabilă pentru activitatea şi performanţa ei de către guvernul ţării respective, dar acest guvern în calitatea sa de acţionar nu poate cere întreprinderii să furnizeze aur ieftin băncii centrale. Ca orice întreprindere, mina îşi va vinde produsul la preţul pieţei, iar profiturile pe care le va realiza pe piaţa internaţională prin vânzarea aurului vor intra la bugetul statului. Orice guvern care ar utiliza fondurile publice pentru a furniza băncii centrale aur la preţ de cost ar comite o aberaţie economică şi un act ilegal. Folosesc exemplul ipotetic al unei întreprinderi de stat în care controlul este deţinut 100% de stat, pentru a demonstra cât de neverosimilă este ideea vehiculată în prezent în România, în cercurile superioare ale conducerii statului, conform căreia exploatarea de la Roşia Montană, în care statul român nu deţine decât cca 20% din capital, ar duce la mărirea rezervelor de aur ale Băncii Naţionale. Şi asta spre binele României! Neinformare? Manipularea opiniei publice? Oricare ar fi răspunsul, sigur este că una este aurul din pământ şi alta este cel de la Banca Naţională! Guvernul trebuie să se străduiască să găsească alte argumente, mai puternice, în favoarea începerii proiectului de la Roşia Montană.
Iată o idee: Cine poate să reziste oare tentaţiei unor beneficii directe şi indirecte de 200 $ pe cap de locuitor, şi asta nu pe an, ci pentru întreaga perioada de exploatare de 17 ani (viaţa proiectului de la Roşia Montană), ceea ce revine la 12 $ pe an pentru fiecare român?! Nimeni nu ar putea refuza 12 $ în schimbul distrugerii mediului înconjurător, al unor posibile efecte nocive de lungă durată asupra sănătăţii cetăţenilor din zona afectată, al distrugerii tradiţiilor strămoşeşti şi a unui patrimoniu naţional de valoare universală.
Încercaţi, domnilor, s-ar putea să aveţi mai mult succes cu această nouă argumentaţie!
© Mihaela Fîrşirotu

Sursa: A Treia Forță. România profundă.

%d bloggers like this: