Home

Gânduri în prag de Centenar. Ce se întâmplă cu România. Ce idealuri ne mai animă?

1 Comment

drapelul Romaniei cu stema tarii steagul RomanieiRecent s-au împlinit 26 de ani de la trecerea la Domnul a marelui român Petre Ţuţea, care a spus „Definiţia mea este: Petre Ţutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.

Totuşi, în amintirea marelui român, a cărui zi de comemorare a urmat Zilei Naţionale, nu s-a pomenit nimic în mass-media principală. Ziua Naţională este celebrată fastuos – deşi, an de an, discursurile politicienilor, paradele şi ospeţele în pieţele publice reuşesc tot mai puţin să consoleze sufletul românului îndurerat că a ajuns „străin în propria ţară” -, se rostesc discursuri sforăitoare, totuşi, se pare că se doreşte ca marii români, şi valorile pentru care s-au jertfit aceştia, să fie tot mai puţin prezenţi în memoria şi sufletul românilor. Mai mult, prin legea adoptată în 2015, nu mai avem voie să vorbim despre ei şi despre jertfa lor, a celor care au pătimit în temniţele comuniste, aceştia fiind condamnaţi a doua oară. More

Dacă nu colonie, atunci ce?!

2 Comments

ilie serbanescu

Concret, preturile externe sunt cele cu care centrul colonial vest-european, lipsit de gaze proprii, se aprovizioneaza din afara, indeosebi din Rusia. Si atunci ce inseamna liberalizarea pentru Romania?! Consumatorului roman i se interzice de fapt sa beneficieze de gazul mai ieftin exploatat intern, desi este gazul lasat de Dumnezeu romanilor, urmand a-l plati la pretul pretins de Moscova pentru gazele rusesti. Frumos, nu?!

Inutil de subliniat ca cineva anume castiga copios din faptul ca proprietarul resurselor (poporul roman) ajunge sa nu se mai aleaga aproape cu nimic din exploatarea resurselor sale! In Romania este vorba de nume precise: OMV, Gaz de France, E.ON, care vor incasa renta diferentiala intre exploatarea mai ieftina a resurselor romanesti si desfacerea lor la preturi internationale (rusesti)! Castiguri fara eforturi, fara munca si complet neconditionate de valorificarea unor oportunitati de piata sau a unor abilitati manageriale suplimentare!

Cu alte cuvinte, Romania, trecand de la o rata de 1 din 17 la una de 1 din 30 sau chiar 1 din 50, risca sa se aleaga din exploatarea resurselor sale minerale cu absolut nimic! Si atunci la ce bun sa mai exploateze resursele minerale?! Numai de dragul altora?! Ce proprietar si-ar pune la bataie resursele fara a se alege practic cu nimic?! Ci doar cu epuizarea resurselor, fara a trage macar un folos?! Ar trebui sa fie comunist de-a binelea! Dar parca ni se spune ca traim in capitalism! In epoca economiei de piata, a eficientei, competitivitatii si profitului! De fapt insa, traim in colonialism!” (Ilie Şerbănescu, Dezavantajul de a avea resurse)

“Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român.” (Ilie Şerbănescu, Ponta, ca şi Boc, lustruieşte pantofii FMI)

Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, să adăugăm o altă listă ce atestă statutul şi rolul de colonie al României: prin liberalizările impuse forţat de la centrul vest-european, preţurile au ajuns la fel în periferia România, numai salariile au rămas în urmă la niveluri de câteva ori mai mici (acesta fiind mecanismul principal prin care centrul absoarbe seva economică de la periferie); liberalizările operează doar în domeniile în care este interesat centrul (produse, servicii, capitaluri), dar nu şi în ce priveşte forţa de muncă din România;  companiile vestice îşi permit în România ceea ce nici prin gând nu le-ar trece să facă în ţările lor de origine; companiile străine (de fapt mai toate vest-europene) îşi arogă dreptul de a factura românilor produse şi servicii în moneda centrului, cu toate că plăţile în România nu sunt permise, prin lege, decât în lei (astfel autorităţile române sunt de fapt obligate să nu utilizeze cursul valutar pentru ajustări economice spre avantajul firmelor străine!); nici una dintre companiile vest-europene care au preluat companii de stat româneşti nu şi-a respectat obligaţiile de mediu şi de investiţii asumate la privatizare şi cu toate acestea nici una nu este penalizată; băncile occidentale practică în România nişte dobânzi astronomice la credite, pe care le justifică oficial cu „riscul de ţară“, deşi, dintr-o demagogie nesfârşită, sunt înscrise ca persoane juridice române (este una din clasicele extracţii de substanţă economică de la periferie de către centrul colonial); băncile occidentale menţin sistematic dobânzi jefuitoare la credite printr-un cartel pe care autorităţile române, în urma unor presiuni externe, se fac a nu-l vedea; tot în urma unor presiuni, este interzisă în România emiterea de titluri guvernamentale către populaţia autohtonă pentru ca nu cumva, prin concurenţa făcută băncilor străine, acestea din urmă să piardă posibilitatea de a capta şi folosi în interes de profit propriu bruma de economisire de pe piaţa periferică numită România; în plină criză, singurei bănci de stat (CEC) i s-a refuzat la Bruxelles, sub pretextul că ar fi ajutor de stat, o majorarea modică a capitalului pentru a fi în măsură să sprijine IMM-urile, exact în timp ce guvernele occidentale cheltuiau sute de miliarde de euro pentru a împrumuta sau chiar naţionaliza bănci proprii; structura pe destinaţii a fondurilor europene n-are absolut nici o legătură cu nevoile reale de dezvoltare ale României, ci numai şi numai cu nevoile firmelor străine pentru expansiunea în România. Dacă nu colonie, atunci ce?!” (Ilie Şerbănescu, Dacă nu colonie, atunci ce?!)

“Într’un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca’n colonii.” – Petre Tutea, “Manifestul Revolutiei Nationale”

Radu Golban: Colonialismul monetar al BNR

Vezi si:

Marea minciună a productivității comasării terenurilor agricole. Vânzarea de țară

Soluția de care avem nevoie: întreprinderile de tip cooperatist

Mihai Eminescu: „Avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc, faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi”

110 ani de la naşterea lui Petre Ţuţea. “Mă mişc între Dumnezeu şi Neamul meu”

2 Comments

Petre Ţuţea, portret realizat de Dinu Rădulescu

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ce am facut, important este ca nu am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. …Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”

“Mă mişc între Dumnezeu şi Neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.”

(Petre Țuțea, n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – d. 3 decembrie 1991)

%d bloggers like this: