Home

Virgil Madgearu – Agrarianism, capitalism, imperialism (citate)

1 Comment

Agrarianism, capitalism, imperialism, pp. 45-59: … s-a desprins necesitatea unei reforme a dreptului de proprietate privata si, ca o reactiune impotriva conceptiei individualiste, s-a ajuns la ideea proprietatii ca functiune sociala. Proprietatea nu mai este privita ca o institutie din care decurg numai drepturi, ci care creeaza prin ea insasi obligatii fata de societate (Pentru intaia oara aceasta conceptie a aflat expresie oficiala in Constitutia germana de la 1919: Folosinta proprietatii trebuie sa fie in acelasi timp serviciu pentru binele obstesc). Aplicatia acestui nou drept de proprietate in ce priveste pamantul se evidentiaza in tendinta de inlocuire a proprietatii de exploatare prin proprietatea taraneasca de munca, manifestata in telurile revolutiei agrare si se oglindeste in toate masurile pentru conservarea structurii agrare, intemeiata pe proprietatea de munca.

… Noul regim agrar din Romania … este produsul aceleiasi tendinte.Nu s-a creat inca institutia de drept a proprietatii taranesti de munca, idealul legiuitorilor vremelnici fiind asigurarea crearii unei clase de mijloc de proprietari. …

Un regim agrar intemeiat pe gospodarii taranesti mici va intretine o populatie densa , va intensifica productia agricola si va alcatui pentru productia industriala a tarii o piata interna, capabila sa consume stocuri mari de marfuri. Aceste consideratii rastoarna odata mai mult leitmotivul cunoscut: “revolutia agrara ia fiinta sub influenta si din nevoile industriei” si intaresc adevarul ca regimul de proprietate si de munca taraneasca poate deveni punctul de plecare al dezvoltarii unei industrii nationale. …Cu cat va fi mai raspandita gospodaria taraneasca mica cu atat va disparea mai repede si mai complet cauza emigrarii”

“S-a dovedit in timpul din urma pe temeiul scurtei experiente de pana acum, comparandu-se conditiile in care e pus un taran invoit si unul emancipat, ca o familie taraneasca improprietarita poate castiga de pe un lot de 5 ha de doua ori mai mult decat o familie invoita la proprietarul mare sau mijlociu sau o familie care argateste “

Raspandirea bunei stari materiale in randurile taranimii va contribui la ridicarea nivelului de trai, sporind si trezind trebuinte noi, ceea ce va produce o extindere a pietei interne pentru produse fabricate. Aceasta este singura baza temeinica pentru dezvoltarea unei industrii mari nationale care la randul ei, imboldind cresterea populatiei orasenesti si ridicandu-i bunastarea, va contribui la formarea unei piete intense pentru produsele gospodaresti taranesti – conditie necesara intensificarii ei.”

Propasirea creditului cooperativ a gonit camatarii de la sate. Cooperatia de productie si desfacere in comun a miscorat posibilitatea de exploatare a taranimii de capital.

Exodul rural este un efect al regimului de MARE PROPRIETATE (sublinierea mea) si munca feudala, Oriunde s-a produs, el se datoreste imprejurarii ca satenii proprietari ai unui petec de pamant si invoiti pe marea si mijlocia proprietate in regimul muncii fortate, nu se mai pot hrani si suporta conditiile animalice de viata, sau ca satenii fara pamant, muncitori agricoli care nu-si pot agonisi traiul pentru un an muncind cinci luni, isi parasesc vetrele. Ei ingroasa randurile proletariatului industrial, cand exista o industrie nationala, capabila sa-i absoarba, sau altminteri emigreaza in tari straine. Agricultura taraneasca intretine un numar mult mai insemnat de oameni la tara decat agricultura mare.”Statistica dovedeste in Germania ca tinuturile precumpanitor taranesti cuprind si pastreaza un numar indoit si intreit de oameni in comparatie cu tinuturile unde predomina exploatarile mari”(David,nota de subsol). Cu cat va fi mai raspandita gospodaria taraneasca mica, cu atat va dispare mai repede si mai complet cauza emigrarii…Daca propietatea mare si mijlocie se va pastra in viitor in proportiile ramase dupa expropriere, in regiunile cu populatie densa, fenomenul exodului din aceste parti va avea un caracter grav, cu atat mai mult cu cat va putea fi insotit de o criza de brate de munca agricola, indata ce industria va lua un avant considerabil.

contrastul de interese intre taranime si burghezie se poate manifesta in diferite forme. Burghezia se prezinta la inceput taranului in haina capitalului de camata care-l exploateaza, astfel incat este capabla a-i reduce venitul muncii sub nivelul salariului obisnuit si il constrange a-si vinde petecul de pamant. Organizarea creditului popular cooperativ poate reusi in cele din urma a pune capat acestei situatii”

«tendinta catre o intensitate ridicata a folosirii pamantului se desprinde din insasi fiinta gospodariei familiale taranesti: sporirea prilejului de munca si posibilitatii de existenta pe o suprafata marginita este legea de viata a ei.» Aceste imprejurari evidentiaza ca tendinta naturala de evolutie a agriculturii conduce cu o forta elementara spre dominatia exploatarii mici.realizarea acestei tendinte atarna de imprejurarile social-politice, de conditiile de formatiune a regimului de proprietate adecvat agriculturii taranesti, de ridicarea gradului de cultura generala si speciala a taranimii, de organizarea speciala a mijloacelor de intretinere a fortelor naturale ale pamantului, selectionarea semintelor si innoblarea rasei vitelor, precum si de posibilitatile de organizare a unui sistem de cooperatie, care sa asgure organizarea rationala si valorificarea maxima a muncii taranesti in sistemul economic dominant.”

Cercetarea conditiilor de evolutie a agriculturii a dovedit, insa [spre deosebire de ceea ce credea Marx] ca nu exista in aceasta ramura de activitate economica tendinta naturala de concentrare a pamantului si de despartire a muncitorului de instrumentul sau de munca, iar in loc de «transformarea intregii proprietati a pamantului in forma de proprietate rurala corespunzatoare modului de productie capitalist», are loc un proces invers: prefacerea proprietatii private a pamantului din instrument de exploatare si dominatie in instrument de munca – proprietatea de munca.

Aceasta constatare contrazice trilogia claselor sociale, intrevazuta de Marx, ca un rezultat fatal al legii evolutiei societatii capitaliste burgheze, si nimiceste valoarea caracterizarii taranimii drept o clasa de tranzitie intermediara. … Taranimea nu poate fi socotita clasa intermediara, in sensul de dat de Kautsky si alti neomarxisti, dupa care taranii «nu sunt nici numai lucratori, nici numai capitalisti sau proprietari de pamant» [K. Kautsky, 1921], pentru ca taranul tipic n-are venit din proprietatea sa «ca si capitalistul sau proprietarul de pamant», produsul obtinut de el din cultivarea propriului sau pamant, cu munca sa si a familiei lui, fiind un venit din munca si nu un venit din exploatare, ca al capitalistului sau al proprietarului de pamant. Numai in intelesul ca «taranul tipic nu este nici exploatator nici nu e direct exploatat» poate fi exact caracterizata taranimea, drept o «clasa intermediara», intre cea a capitalistilor, de o parte, si a proletarilor, de alta parte.”

In al doilea rand, se crede ca «misiunea istorica» a burgheziei este dezvoltarea fortelor de productie nationala. Dezvoltarea fortelor de productie nationala e la baza existentei oricarui Stat, dar fiecare Stat trebuie sa cunoasca structura sa social-economica. Baza existentei noastre de Stat este agricultura; suntem, orice am zice si orice am face, un Stat de tarani. Prin lichidarea fortata de razboi a feudalismului agrar, noua zecimi din exploatarile agricole sunt taranesti. Organizarea productiei nationale inseamna, inainte de toate, crearea conditiunilor pentru ridicarea productiei nationale a agriculturii taranesti: creditul, cooperatia si scoala. Aceasta nu poate fi insa misiunea oligarhiei financiare, pentru ca in tendinta ei fireasca intra sistemul de exploatare a muncii taranesti pe calea aparatului de circulatie si apasarii fiscale, care este impotriva intereselor de dezvoltare a productiei nationale. Intensificarea productiei agricole taranesti este insa conditia sine qua non pentru crearea unei industrii nationale, in raport cu fortele naturale de existenta, o industrie nationala care sa fie cu adevarat creatoare.” (Virgil Madgearu, p. 120)

(Agrarianism, capitalism, imperialism)

Vezi si:

Vizionarul Virgil Madgearu, despre agricultura traditionala

Ion Mihalache: „Corporatismul nu se potrivește cu România”

Advertisements

Adevarul despre noua industrie agricola

Leave a comment

Spulberarea minciunilor corporatiilor agroindustriale, de Andrew Kimbrell

“Avem nevoie de o schimbare majoră la nivelul eforturilor de a hrăni lumea, în care accentul să fie pus pe sprijinirea agriculturii locale, în care oamenii să trăiască în apropierea (sau pe) pământul pe care îl folosesc, să cultive alimente cu care să asigure hrana comunităţilor lor şi să utilizeze metode ecologice. Cu alte cuvinte, foametea poate fi rezolvată doar printr-un sistem agricol care promovează independenţa alimentară.”

fragmente:
O privire mai atentă asupra cauzelor ce stau la baza foametei va revela că orice afirmaţie cum că foametea mondială este cauzata de lipsa de alimente este pur şi simplu o minciună menită să servească agriculturii industriale.

De-a lungul secolelor şi în toate colţurile lumii, sistemul industrial a „îngrădit” micii agricultori, forţându-i pe ţăranii care trăiau din agricultură să-şi părăsească terenurile, pentru ca acestea să fie apoi folosite în special pentru culturile scumpe, destinate exportului, în locul celor destinate populaţiei locale. Rezultatul acestei îngrădiri a fost şi continuă să fie faptul că nenumărate milioane de ţărani îşi pierd pământurile, tradiţiile, comunităţile rurale şi, cel mai direct efect, posibilitatea de a-şi cultiva propria hrană – independenţa lor alimentară. Strămutaţi de pe pământul lor şi privaţi de mijloacele lor de supravieţuire, noii „dezrădăcinaţi” migrează apoi în număr mare către noile oraşe industrializate, unde devin repede o clasă urbană săracă, ce se luptă pentru slujbe prost plătite şi este condamnată la înfometare pe termen lung.

Un studiu al Naţiunilor Unite a descoperit că aproximativ 50% din  această creştere a populaţiei urbane se datorează migraţiei, în mare parte forţată, de la comunităţile rurale, la cele urbane.

Majoritatea produselor din carne provin acum din „fabricile de animale”, unde animalele de sacrificiu sunt închise în condiţii şocante, fiind foarte înghesuite, ceea ce conduce la apariţia unor boli de largă răspândire în rândul animalelor şi a unor boli cauzate de alimente. Potrivit CDC, cazurile înregistrate de îmbolnăviri cu agenţi patogeni precum salmonella sau escherichia-colii sunt de zece ori mai numeroase decât erau acum douăzeci de ani, iar cele datorate campilobacter-ului au crescut cu mai mult de jumătate. CDC nu au sesizat existenţa a niciunuia dintre aceşti agenţi patogeni în carne până la sfâşitul anilor ’70, când „fabricile de animale” au devenit sursa principala a producţiei de carne.

Dependenţa crescută de produşii chimici, nucleari sau modificaţi genetic nu va face decât să amplifice problema. Adevărata soluţie este întoarcerea la practicile agricole organice, sănătoase. S-a dovedit că producţia de alimente care este sigură pentru mediu, lipsită de cruzime pentru animale şi bazată pe spiritul comunităţii şi al independenţei alimentare este, de asemenea, sigură şi hrănitoare pentru oameni.

La o analiză mai atentă, alimentele noastre presupus ieftine se dovedesc a fi extrem de scumpe. Minciuna preţului scăzut ignoră complet costurile concrete, uluitor de mari ale alimentelor noastre, care nu apar pe bonurile de casă pe care le primim de la magazinele de alimente. Analiza convenţională asupra costului hranei ignoră complet costurile sociale şi de mediu care cresc exponenţial şi pe care, în prezent, tot consumatorii le plătesc şi le vor plăti şi de acum înainte.

O analiză convenţională ignoră, de asemenea, preţul consumului de alimente industriale pentru sănătatea umană, incluzând aici contribuţia pesticidelor, a hormonilor şi a altor produşi chimici la actuala „epidemie” de cancer. De asemenea, sunt incalculabile cheltuielile şi zilele de muncă pierdute a 80 de milioane de americani care se îmbolnăvesc, în fiecare an, de maladii datorate alimentelor. Mai mult decât atât, preţul pentru sănătate al alimentelor industriale ar trebui să reflecte cheltuielile, durerea şi suferinţa a zeci de milioane de oameni care sunt victimele unor boli precum obezitatea şi afecţiunile cardiace, cauzate de consumul intens de hrană industrială de tip fast-food. Puse împreună, aceste costuri medicale sunt, în mod evident, de ordinul a sute de miliarde de dolari anual.”

Dislocarea, de către agricultura industrială, a milioane de fermieri şi a mii de comunităţi săteşti nu apare nici ea într-un calcul obişnuit al preţului alimentelor.

Între timp, la supermarketuri, alimentele noastre care se intenţionau a fi ieftine, devin din ce în ce mai scumpe, pe măsură ce agricultura industrială se aliniază la costurile ridicate ale tehnicilor extravagante de procesare şi de împachetare a alimentelor. Însă banii nu merg la fermieri. Marea majoritate a profiturilor merg la marile corporaţii ce intermediază între producători şi consumatori, care îi storc pe fermieri atât când le vând seminţe, cât şi atunci când le cumpără recoltele pentru a le procesa.

Pe măsură ce dimensiunea fermelor şi dispariţia micilor proprietari creşte (ambele endemice pentru agricultura industrială), condiţiile sociale din comunităţile locale se deteriorează.

agricultura tradiţională la scară mică reface comunităţile rurale şi creează locuri de muncă în ferme. Dacă oamenii ar putea vedea adevăratul preţ al alimentelor pe care le mâncăm, ar fi uşor să ia decizii cu privire la ceea ce cumpără. În comparaţie cu alimentele industriale, alternativele organice reprezintă o investiţie pentru întreaga viaţă.

Sursa: Adevarul despre noua industrie agricola

%d bloggers like this: