Home

65 de ani de la trecerea la Domnul a marelui filozof român şi martir al neamului Mircea Vulcanescu

2 Comments

Mircea Vulcanescu65 de ani de la trecerea la Domnul a marelui filozof român şi martir al neamului Mircea Vulcanescu, pe care duşmanii neamului românesc doresc să-l şteargă din istoria şi conştiinţa românilor.

“ştiinţa lui prodigioasă era îmbinată cu o aşa mare curăţie, încât nu am întâlnit niciodată una asemănătoare. Păcatul strămoşesc, vădit în noi toţi, nu se arăta în el, în el care era atât de bine legat în trup şi în care se adăpostea, paradox miraculos, un sfânt ieşit dintr-o icoană. De ar fi vorbit despre finanţe sau despre teologie, din el izvorau o putere şi o lumină pe care nu îmi este dat a le defini. (…) Nu râvnea la nimeni şi nu ura pe nimeni. Potrivnic ideii înseşi de a se pune în valoare, el nu se străduia să fie, era. (…) ajunge să îmi amintesc de imaginea lui, de o răscolitoare limpezime, pentru ca deodată să găsesc un rost nebuniei de a fi şi să mă împac cu lumea de aici.” (Emil Cioran)

“…era destul să-l cunoşti mai bine ca să-ţi dai seama că Mircea Vulcănescu privea toate însuşirile şi succesele lui ca pe nişte daruri ale vieţii pe care le îngăduise Dumnezeu, şi că dacă ele i-ar fi fost retrase nu i-ar fi schimbat nici deplina încredere în viaţă, nici marea lui credinţă. Toate astea i se păreau de altfel fireşti. Căci, spunea, oamenii uită de obicei că darurile, ca şi încercările, vin tot de la Dumnezeu. More

Advertisements

Ziua Sfântului închisorilor, mărturisitorul și multpătimitorul Valeriu Gafencu. Era „ardere de tot, la propriu, în faţa tuturor, ca o făclie de lumină de la care fiecare lua putere sufletească”/ „unde mergea, toată celula devenea o rugăciune”

4 Comments

64 de ani de la mutarea la cele veșnice a Sfântului martir și mărturisitor din temnițele comuniste Valeriu Gafencu.

Valeriu Gafencu Mănăstirea-Diaconești2

“Cu fiecare mică jertfă de iubire trăiesc o bucurie mare, unică. Din renunţări îmi culeg mulţumirea şi sufletul mi-i însetat de dăruirea totală pentru Hristos (…). De multă vreme am luat hotărârea de a trăi curat, în Duh creştin.

Sunt fericit, căci dacă mi-e îngrădită libertatea fizică de către legile omeneşti, prin zidurile închisorii, în schimb Dumnezeu mi-a dăruit libertatea sufletului prin trăirea Iubirii – şi această libertate este bunul suprem pe care l-aş fi putut câştiga în lumea această plină de deșertaciuni (…).
Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la înnoirea lui sufletească.” (Sf. Valeriu Gafencu, scrisoare către părintele Arsenie Boca)

Valeriu era un om care trăia cuvântul lui Dumnezeu la un nivel foarte înalt, aş spune la nivelul sfinţilor, al marilor părinţi şi anahoreţi. El nu vorbea atât cât trăia, că dacă ar fi vorbit atât cât trăia, ar fi însemnat ca noi să nu fi putut înţelege nimic. Valeriu era deasupra înţelegerii. Simpla lui prezenţă, simpla lui apariţie – spuneau băieţii care au stat cu el în celulă – aducea linişte sufletească, pacea inimii şi pacea minţii şi năştea în suflet devotamentul pentru el. Toţi care au stat cu el în celulă i-au fost devotaţi. Adică îţi chema dragostea pentru el prin dragostea lui pentru tine. Nu am nicio îndoială că este un sfânt. (…)
Cel puțin Gafencu, unde mergea, toată celula devenea o rugăciune!” (Pr. Gheorghe Calciu)

Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii sub toate aspectele: More

49 de ani de la moartea lui Ion Mihalache, fondator al Partidului National Taranesc, martir al inchisorilor comuniste

3 Comments

49 de ani de la moartea lui Ion Mihalache, fondator al Partidului National Taranesc, martir al inchisorilor comuniste. A inaugurat la noi modelul celei de-a treia cai, intre capitalism si comunism. Sa ne amintim de miscarea cooperatista pe care a condus-o si care a reprezentat o victorie reala a taranilor de la noi impotriva bolsevismului, dar si a “marii corporatii”, victorie despre care au vorbit cu admiratie si multi ganditori si istorici straini din acea vreme.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe acest mare roman!

“Traim in noi durerea Natiei, asa cum traim durerea propriei noastre fiinte si propriei noastre familii. Cine nu simte aceasta durere, nu poate nici sa se bucure de bucuriile Natiunei sale.”

“România va fi un stat creştin, ca expresie a imensei sale majorităţi din populaţia ţării şi ca o continuare a tradiţiei în care viaţa bisericii române a fost integrată în viaţa naţională şi publică”.

“Pamantul trebuie sa fie al acelor care il muncesc. Mica proprietate trebuie sa fie bine organizata, eficienta, sa acopere nevoile familiei si sa desfaca propriile produse in libertate. Legile juridice trebuie sa asigure consolidarea juridica a micii proprietati, cadastre si carti funciare”
“România trebuie să fie, înainte de toate, România dreptăţii. Aceasta înseamnă a face cu putinţă fiecăruia locul ce se cuvine capacităţii sale de muncă, de inteligenţă, de talent, de cinste – în ordinea socială, în ordinea de stat”.
“Un partid politic este expresia organica a Natiei cu nevoile si aspiratiile ei, isi are linia de orientare – drum de viata – luminata si determinata de doua puncte. Punctul de plecare – obarsia lui, in echilibrul de forte sociale. Punctul de ajungere – destinul neamului, in echilibrul de forte internationale.”

Să altoim împroprietărirea pe principiul cooperaţiei; obştiile cu agronomi dau rezultate superioare”. „Să dai putinţa complectă omului destoinic de a prospera în agricultură”

“Cine pune urechea la Pamantul tarii… Il aude. In lumina veacurilor istoriei, taranul ne-a pastrat sangele, limba, credinta, spiritul, hotarele, tara … Ţăranul român vrea să muncească, dar să fie el stăpân pe rodul muncii şi să fie şi el părtaş în stăpânirea ţării, potrivit muncii şi jertfei ce i se cere”.
“In decursul istoriei, taranimea a fost izolata cu desavarsire de viata politica, lipsita de puterea de a-si trimite oamenii in Parlamentul tarii si de a lua parte la elaborarea legilor si a altor acte politice in stat”

M-a întrebat prinţul ce cred despre marea proprietate. Am răspuns: „Trebuie desfiinţată. Dacă am ajuns aici pricina e că ne-a guvernat marea proprietate, care nu poate trăi, sub forma extensivă, decât robind braţe şi lăsând satele în ignoranţă”. “Cred că e necesară o proprietate mijlocie care va veni prin evoluţie din proprietatea mică. …mai degrabă cred că marii proprietari văd interesele lor, nu ale Ţării, în susţinerea marii proprietăţi”.”
„Nu toţi care au guvernat sunt mari proprietari”. Am răspuns: „Dar niciunul din ei nu a putut legifera contra marii proprietăţi. Ea n-are destule elemente capabile să conducă ţara numai, dar şi-a alipit intelectuali printr-un sistem politic potrivit intereselor ei, şi-i ţine bine bugetul sinecurist ca susţinători ai ei”. (Ion Mihalache (3 martie 1882, Topoloveni — 6 martie 1963, inchisoarea Râmnicu Sărat)

Linkuri similare:

Ovidiu Hurduzeu – Distributismul romanesc, intre Ion Mihalache si societatea de maine

 

%d bloggers like this: