Home

„Unica salvare” propusă de Ludwig von Mises

1 Comment

revolutia franceza %22unica salvare%22 a lui Mises

de John Médaille

În general, preoții atrag atenția în predicile lor asupra păcatelor noastre personale fără a avea în vedere și implicațiile sociale sau legătura dintre păcat și încălcarea unei ordini sociale drepte. Este un lucru ciudat, de vreme ce păcatul înseamnă tocmai distrugerea relației bune dintre om și aproapele lui, dintre om și Dumnezeu, relație care asigură menținerea acestei ordini. Ceea ce duce la tulburarea acestei ordini este păcatul. Acest lucru este exprimat negativ în cele Zece Porunci („Să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău” și așa mai departe) și pozitiv în Predica de pe Munte („binecuvântați pe cei care vă vatămă” etc.).

Învățătura Bisericii nu dictează un anumit sistem social sau economic, ci doar stabilește criteriile în funcție de care poate fi judecat orice sistem social sau economic. Rămâne la latitudinea laicatului să elaboreze sisteme adaptate contextului lor social și istoric, sisteme care să țină cont de aceste criterii. Cel mai adesea, se refuză o astfel de soluție. Nu este vorba de faptul că oamenii credincioși nu sunt implicați în viața politică și socială a țării. Dar, de multe ori, fac acest lucru separat de convingerile lor religioase și de învățătura Bisericii, deoarece ei consideră că problemele sociale și religia sunt domenii separate. Multe exemple de acest fel pot fi întâlnite la stânga politică, dar cele mai multe se găsesc în zona dreptei, mai precis, încercarea de a „boteza” economia de factură esențial iluministă a lui Ludwig von Mises și a Școlii austriece. More

Advertisements

Capitalism, marxism și distributism

3 Comments

dinu lazar cer vara 3

(Articol apărut în Revista Rost, Nr. 110, iunie 2012)

Distributismul și marxismul*

Distributismul este adesea respins pe motiv că ar fi o formă de marxism. În realitate, cu greu ne putem imagina o asociere mai eronată. Distributismul nu are nimic comun cu marxismul, în afară de faptul că nu este capitalism. Din păcate, pentru mulți capitaliști este suficientă această trăsătură pentru a-l confunda cu un model provenind din teoriile lui Engels și Lenin. Însă distributismul se opune categoric tuturor celorlalte trăsături ale marxismului. De fapt, distributismul ar putea fi descris drept antimarxism.

Marxismul se definește prin trei trasături principale. În primul rând, critica față de capitalism; în al doilea rând, principiul filozofic al materialismul dialectic; în al treilea rând, teza despre „revoluția proletariatului” care va conduce la abolirea proprietății private și la instaurarea proprietații colective. Există forme variate de marxism – leninismul, troțkismul și altele –, diferențiindu-se între ele prin anumite detalii, însă orice sistem care nu îmbrățișează aceste trei concepte fundamentale nu poate purta numele de marxism. Distributismul, după cum vom vedea, poate fi descris ca împartășind cu marxismul o singură trăsătură, dar nici pe aceasta în totalitate. Se disociază de marxism într-o asemenea măsură încât a le considera similare sau a stabili o legătură reală între ele înseamnă cel puțin a da dovadă de miopie filozofică.

More

Hilaire Belloc, Eseu asupra restaurării proprietății: despre statul servil, comunism și statul proprietarilor, despre libertatea economică și oligarhie

3 Comments

“Statul servil” – În această formă socială, o minoritate care controlează mijloacele de producție susține vasta majoritate a celor fără proprietate, chiar și pe cei pe care nu îi exploatează, fiind posibilă astfel o orânduire stabilă, din care libertatea este însă eliminată. Aceasta este direcția în care ne îndreptăm astăzi. Capitalistii  mențin oamenii în viață prin exploatarea acestora în schimbul unui salariu, iar șomerilor le asigură existența prin acordarea unor mici subvenții.

Comunismul: sistem instabil prin natura sa, dar practicabil prin menținerea sub presiune puternică a societății, deși, probabil, pentru o perioada relativ scurtă de timp. În cadrul acestui sistem, mijloacele de producție sunt controlate de către funcționarii statului, care sunt stăpânii tuturor lucrătorilor (aflați în condiția de sclavi ai statului), iar bogăția produsă este distribuită după cum hotărăsc aceștia, către familii sau, în cazul în care se încearcă abolirea familiei, către indivizii care alcătuiesc comunitatea.

Mai există o a treia formă socială, singura în care bunăstarea și securitatea pot coexista cu libertatea, fiind vorba despre o societate în care proprietatea este amplu distribuită, iar numărul de familii care dețin in mod individual și controlează mijloacele de producție este suficient de mare pentru a determina caracterul general al întregii societăți; aceasta  nu va mai fi nici capitalistă, nici comunistă, ci o societate de proprietari. Astfel, dacă înțelegem că libertatea economică este un bun necesar, obiectivul nostru trebuie să fie acela de a restaura proprietatea. Trebuie să aplicăm reformele politice și economice care să înlesnească distribuirea proprietății pe scară cât mai largă, astfel încât cei care dețin mijloacele de producție necesare (pământ, capital sau ambele) să existe într-o proporție însemnată pentru a putea determina forma societății.

Libertatea economică poate fi un lucru necesar atâta timp cât răspunde unor nevoi ale naturii umane. O facultate specifică omului este liberul arbitru. Faptele  omului au valoare morală pentru el dacă acționează din propria sa inițiativă, nu dacă sunt făcute din constrângere. Prin urmare, folosirea facultății de a alege ține de demnitatea umană. Un om privat de libertatea de a alege își pierde calitatea de om și cu toții avem o reacție de aversiune când suntem supuși pe nedrept unei constrângeri sau subjugări de către altcineva, care nu prin autoritate, ci prin puterea coerciției ne supune bunului său plac. Nu putem face un lucru bun sau rău dacă nu îl facem în mod liber. Dacă admitem ideea că binele este un lucru necesar într-o societate, acesta trebuie să aibă la bază libertatea.

Pe lângă aceasta, libertatea economică este un lucru necesar întrucât manifestările omului, dorințele și facultățile sale creative sunt variate. Însă el nu și le poate valorifica în mod eficient decât dacă dispune de libertate economică. Lipsite de libertate economică, unitatile de baza ale societății, reprezentate de familie și, într-un anumit grad, de individ, nu mai au  puterea de a exprima acea diversitate care este  viața insasi. În absența libertății economice, în orice societate umană va predomina o uniformitate searbădă și monotonă, cu atât mai apăsătoare și sufocantă cu cât existența libertății este mai restrânsă.

Recent a fost răspândită ideea că libertatea economică poate exista în afara instituției proprietății, întrucât, într-un sistem comunist, oamenii dețin proprietatea în mod colectiv. Ei dispun de propria viață, dar într-un mod indirect și prin delegați. Acest argument fals provine din teoria parlamentară perimată, din concepția greșită – care a indus în eroare trei generații ale Europei, de la Revolutia Franceză până în zilele noastre -, potrivit căreia acțiunea colectivă (corporate action) poate fi echivalată cu acțiunea individuală. Oamenii se referă la așa-numiții „reprezentanți” ca fiind persoanele pe care ei le-au „ales”. În realitate, o astfel de acțiune colectivă permanentă bazată pe delegare nu este cu putință. (…) voința masei de oameni poate fi exprimată pentru un scurt timp prin delegare. Un număr de oameni care votează, sub impulsul unor emoții puternice, asupra unei anumite chestiuni precise le poate cere unor reprezentanti ai lor să le  exprime dorințele; dar nenumăratele acte de alegere și expresie care alcătuiesc viața umană nu se pot manifesta printr-un sistem de delegare. Chiar și în sfera acțiunii politice, sistemul de delegare distruge libertatea. Parlamentele s-au dovedit pretutindeni incompatibile cu democrația, fiindcă acestea nu reprezintă oamenii. Sunt oligarhii, care sunt corupte fiindcă pretind în mod fals că reflectă voința unei națiuni. În realitate, nu pot fi decât o clică de politicieni abili. Desigur, situația este diferită în cazul în care aceștia provin dintr-o clasă aristocratică pe care comunitatea o respectă. (…)

Niciun om nu se poate raporta la proprietatea publică așa cum se raportează la ceva ce îi aparține. Nimeni nu va trata proprietatea publică cu aceeași grijă sau afecțiune ca în cazul unui lucru aflat în posesia sa. Omul nu se poate exprima deplin pe sine prin folosirea unor lucruri care nu-i aparțin, ci sunt deținute în comun cu alți oameni.

Socialismul și capitalismul sunt produse îngemănate ale aceleiași false filozofii.

Doar în cazul existenței proprietații larg distribuite, unitățile de baza ale societății au puterea de a reacționa împotriva statului. Doar în baza ei se poate dezvolta o opinie publică. Numai atunci când toate celulele sunt sănătoase întregul organism poate să se dezvolte. Astfel, sarcina noastră este aceea de a restabili libertatea economică prin restaurarea singurei instituții care o poate garanta, instituția proprietății. Obiectivul nostru este de a înțelege cum vom putea restaura proprietatea ca instituție generală, așa cum exista aceasta nu cu mult timp în urmă. (An Essay on the Restoration of Property, 1936) 

 

Spre deosebire de statul servil și de statul comunist, statul proprietarilor nu propune o soluție ideală. Nu are ca scop instaurarea vreunei ordini perfecte. Sistemul trebuie să ramână incomplet, iar aceasta este cea mai bună dovadă că străduința de a întemeia o societate a proprietarilor este una umană, consonantă naturii umane. Pentru realizarea statului servil trebuie urmați anumiți pași care vor conduce rapid către ordinea ideală avută în vedere: o societate în care este asigurată întreținerea tuturor oamenilor, a puținilor capitaliști și a masei de proletari – ultimii trăind din salariu sau din subvenții în cazul în care nu pot munci. Același lucru se întâmplă în cazul statului comunist: o societate în care tuturor oamenilor li se asigură supraviețuirea ca sclavi ai guvernului. O formulă simplă și aplicarea ei exactă vor conduce, în fiecare caz, spre societatea ideală așa cum a fost ea concepută.

Caracteristica principală a unei astfel de ordini sociale (statul servil) este lipsa libertății: masa subordonată nu are experiența libertății economice. Clasa stăpânitoare conduce și este singura liberă: oamenii din societate gândesc și acționează ca lucrători salariați. Masele sunt astfel menținute în viață, copiii beneficiază de subvenții pentru educație, iar bolnavii, bătrânii, văduvii și invalizii primesc, de asemenea, subvenții. În curând niciun om nu va mai suferi de foame, frig sau lipsă de resurse materiale necesare traiului, pe măsură ce tipul de societate în care trăiesc va ajunge la o dezvoltare deplină. Însă în această orânduire oamenii sunt mereu la cheremul stăpânilor lor. În sistemul comunist, lucrurile sunt chiar mai simple. Faptul de a deține o proprietate devine infracțiune, dreptul unei familii sau a unui individ de a folosi din acumulările sale este anulat, împreună cu drepturile de moștenire, iar toate bunurile comunității pot fi distribuite tuturor. Libertatea economică este complet anihilată prin acțiunea unui număr foarte mic de legi simple, dar absolut coercitive.

O descriere succintă foarte bună a modului de funcționare a celor două sisteme a fost realizată in trecut de regretatul domn Orage (Alfred Richard Orage (1873–1934), gânditor social și jurnalist englez, unul dintre principalii exponenți ai doctrinei Breslelor Naționale), într-un articol apărut acum 20-30 de ani în publicația “The New Age”:

Să ne imaginăm că o mașină este capabilă să producă toate cele necesare unei societăți. Și că această mașină (și forțele naturale) sunt controlate de un singur om. Acesta este capitalistul, într-un sistem capitalist industrial ideal. Capitalistul va angaja în industrie un număr de oameni suficient de mare pentru a pune în funcțiune mașina și a produce bunurile necesare. Mulți alți oameni vor fi angajați nu direct în productia de bogăție, ci pentru a lucra pentru propria sa desfătare: aceștia vor picta, vor scrie cărți, vor juca piese de teatru pentru el și așa mai departe. Restul oamenilor vor fi șomeri. Dar întrucât societatea nu va fi niciodată stabilă dacă aceștia vor fi condamnați la moarte prin înfometare, vor apărea legi care vor impune prin taxe ca o parte suficientă din producția mașinii sa fie alocată asigurării existenței oamenilor fără lucru, iar pentru susținerea acestora vor pleda și organizații voluntare care vor fi înființate în acest scop. Șomerii nu vor avea nicio putere în a stabili cât vor primi pentru a putea supraviețui, fiindcă nu sunt proprietari. Resursele necesare subzistenței le vor fi distribuite cu zgârcenie fără ca ei să aibă puterea de a decide ceva în această privință. Acest sistem este caracteristic statului servil. Sau să ne închipuim că mașina și forțele materiale care vor fi utilizate sunt controlate nu de un singur posesor, capitalistul, ci de funcționarii statului, care vor angaja oamenii sau vor distribui fiecăruia după bunul lor plac din producția mașinii. Acest tip de orânduire este specifică statului comunist.”

Însă statul proprietarilor, orânduirea socială de care s-au bucurat strămoșii noștri, în care proprietatea este larg răspândită, nu admite o asemenea reducție și nici o astfel de perfecțiune mecanică, fiindcă este o ordine umană. Fiind o instituție personală și umană, potrivită naturii umane, caracteristica de bază a sa va trebui să fie mereu diversitatea. Nu există niciun avantaj moral sau social în distribuirea exactă a pământului și capitalului, iar distribuirea lor universală nu este cu putință. Pentru a asigura bunul mers al societății va fi suficient ca, prin aplicarea reformei de restaurare a proprietății, un număr îndeajuns de mare de familii să ajungă posesoare de proprietate astfel încât să determine forma pe care o va avea statul. Așa cum astăzi lucrătorii salariați, toate tipurile de proletari, imprimă societății o notă caracteristic proletară. Proletarii de astăzi diferă între ei în funcție de gradul de deposedare, unii posedă doar hainele de pe ei, alții puțină mobilă, alții dețin în plus un număr insuficient de bunuri – câteva acțiuni, o casă ipotecată – dar caracterul pe care îl imprimă societății in ansamblu este acela al unui stat de lucrători-salariați care se va transforma în curând într-un stat servil.

Dar dacă statul servil spre care ne îndreptăm acum poate ajunge la o dezvoltare completă, un stat al proprietarilor (sau distributist) nu poate și nu ar trebui să fie o orânduire perfectă; pentru că, prin natura sa, nu poate funcționa în mod mecanic. Mulți oameni vor fi relativ săraci, iar unii relativ bogați. Va exista probabil și un număr de oameni lipsiți de proprietate. Dar proprietatea și libertatea economică – ce decurge din ea – vor ajunge să constituie nota specifică a societății în ansamblu.

A doua condiție care trebuie îndeplinită pentru restaurarea proprietății, aceea că nu putem face nimic dacă nu există o mentalitate favorabilă realizării acestei reforme, pare a descuraja orice efort în acest sens. Societatea actuală din Anglia a uitat în mare măsură ce este proprietatea. Oamenii gândesc în termenii impuși de orânduirea actuală: ei sunt angajați, salariați [nu proprietari]. Când vorbesc despre proprietate, ei înțeleg prin acest termen o proprietate mare aflată în mâinile câtorva oameni. Dacă mai există sau nu un interes pentru libertatea economică (adică pentru proprietate) destul de mare pentru a produce schimbarea, faptele vor decide. Însă creșterea veniturilor, și nu proprietatea, este obiectivul majorității oamenilor. Dacă cei mai mulți oameni ar fi aspirat să aibă proprietate, s-ar fi declanșat de mult un protest care ar fi avut sorți de izbândă împotriva sistemului de sclavie salarială.

(…) Lucrul de care trebuie să ne ferim este aplicarea în mod mecanic a unei reforme. Prin natura sa, proprietatea reprezintă un produs al străduinței omului. Putem ajuta ca năzuința omului de a deveni proprietar să se împlinească, dar nu o putem crea. Nu putem crea proprietari prin simplul fapt de a le acorda oamenilor lucruri pe care să le posede. …

Trebuie să existe anumite metode oficiale care să favorizeze distribuirea micii proprietăți așa cum există astăzi metode oficiale care permit marilor posesori să le distrugă și să stăvilească răspândirea acesteia. (…) Capitalismul a antrenat toate puterile statului în acțiunea de reinstaurare a unei condiții de sclavie; nu putem reacționa împotriva acestei condiții dacă nu ne folosim de aceleași metode (prin care să determinăm statul să își antreneze toate puterile în scopul restaurării proprietății)”. (Hilaire Belloc, An Essay on the Restoration of Property, 1936)

Traducere: Irina Bazon

Belloc – Lucratorul salariat https://irinamonica.wordpress.com/2011/04/12/hilaire-belloc-despre-lucratorul-salariat/ 

Modelul economic falimentar si decaderea invatamantului

2 Comments

Modelul economic falimentar (capitalismul neoliberal globalist) a condus si la decaderea invatamantului. Daca omul si munca sa au devenit o marfa, si cunoasterea a devenit o marfa. Ne intrebam de ce cunoasterea calitativa este pe cale de disparitie. Fiindca nu mai este formativa (nu mai formeaza caractere), ea nu mai conteaza in sine, ci ca instrument. Omul in sistemul economic neoliberal a devenit el insusi un instrument. In invatamant nu se mai formeaza oameni intregi, ci competente, oameni asimilabili, utili in multinationale si corporatii, formati pentru a preamari “virtutile” globalizarii. Globalismul (si societatea tehnologica) au nevoie de oameni specializati intr-un domeniu restrans, nu de oameni cu un larg orizont de cultura. Cum spune Lyotard (in Conditia postmoderna), cunoasterea traditionala a fost inlaturata in favoarea cunoasterii stiintifice. In cazul celei din urma, adevarul este imanent si se pune accent pe specializare, performanta, eficienta. De aici idolatrizarea muncii pana la a te sacrifica pentru acest idol in numele “eficientei”. In cunoasterea traditionala exista un adevar transcendent, iar dimensiunea morala este esentiala.

Pentru a sti sa integrezi adevarurile intr-o ierarhie e nevoie de un orizont mai larg de cultura. Limitarea omului la un domeniu restrans conduce la imposibilitatea de a-si mai forma o viziune globala asupra lumii si de a mai avea acea perceptie a ierarhiei adevarurilor. Insa, cum spune John Medaille in cartea Toward a Truly Free Market, adevarata stiinta inseamna cunoastere integrata intr-o ierarhie a adevarului. De exemplu, economia s-a redus la o “stiinta fizica”, astfel incat, pentru atingerea “eficientei”, omul a fost inteles in primul rand ca marfa si piesa de schimb. Omul este insa mai mult decat atat. Iar a face abstractie de universul sau moral inseamna a reduce si a anula omul, a nu mai tine seama de omul in integralitatea sa. Cum spune tot John Medaille, “o gandire corecta este cea care incadreaza adevarurile in ierarhii adecvate, care nu permite ca adevaruri mai mici sa ia locul adevarurilor mari si nu reduce toate adevarurile la unul singur”. Pentru a face ca economia sa functioneze precum fizica, economistii au redus omul la un obiect intr-o lume de obiecte, la un calcul economic, la “homo œconomicus” – mit, utopie care nu poate sta la baza unei stiinte. Iar o stiinta care se ocupa cu relatiile dintre oameni, precum este economia, nu poate reduce omul la ceva ce in mod clar nu il defineste.

Virgil Madgearu – Agrarianism, capitalism, imperialism (citate)

1 Comment

Agrarianism, capitalism, imperialism, pp. 45-59: … s-a desprins necesitatea unei reforme a dreptului de proprietate privata si, ca o reactiune impotriva conceptiei individualiste, s-a ajuns la ideea proprietatii ca functiune sociala. Proprietatea nu mai este privita ca o institutie din care decurg numai drepturi, ci care creeaza prin ea insasi obligatii fata de societate (Pentru intaia oara aceasta conceptie a aflat expresie oficiala in Constitutia germana de la 1919: Folosinta proprietatii trebuie sa fie in acelasi timp serviciu pentru binele obstesc). Aplicatia acestui nou drept de proprietate in ce priveste pamantul se evidentiaza in tendinta de inlocuire a proprietatii de exploatare prin proprietatea taraneasca de munca, manifestata in telurile revolutiei agrare si se oglindeste in toate masurile pentru conservarea structurii agrare, intemeiata pe proprietatea de munca.

… Noul regim agrar din Romania … este produsul aceleiasi tendinte.Nu s-a creat inca institutia de drept a proprietatii taranesti de munca, idealul legiuitorilor vremelnici fiind asigurarea crearii unei clase de mijloc de proprietari. …

Un regim agrar intemeiat pe gospodarii taranesti mici va intretine o populatie densa , va intensifica productia agricola si va alcatui pentru productia industriala a tarii o piata interna, capabila sa consume stocuri mari de marfuri. Aceste consideratii rastoarna odata mai mult leitmotivul cunoscut: “revolutia agrara ia fiinta sub influenta si din nevoile industriei” si intaresc adevarul ca regimul de proprietate si de munca taraneasca poate deveni punctul de plecare al dezvoltarii unei industrii nationale. …Cu cat va fi mai raspandita gospodaria taraneasca mica cu atat va disparea mai repede si mai complet cauza emigrarii”

“S-a dovedit in timpul din urma pe temeiul scurtei experiente de pana acum, comparandu-se conditiile in care e pus un taran invoit si unul emancipat, ca o familie taraneasca improprietarita poate castiga de pe un lot de 5 ha de doua ori mai mult decat o familie invoita la proprietarul mare sau mijlociu sau o familie care argateste “

Raspandirea bunei stari materiale in randurile taranimii va contribui la ridicarea nivelului de trai, sporind si trezind trebuinte noi, ceea ce va produce o extindere a pietei interne pentru produse fabricate. Aceasta este singura baza temeinica pentru dezvoltarea unei industrii mari nationale care la randul ei, imboldind cresterea populatiei orasenesti si ridicandu-i bunastarea, va contribui la formarea unei piete intense pentru produsele gospodaresti taranesti – conditie necesara intensificarii ei.”

Propasirea creditului cooperativ a gonit camatarii de la sate. Cooperatia de productie si desfacere in comun a miscorat posibilitatea de exploatare a taranimii de capital.

Exodul rural este un efect al regimului de MARE PROPRIETATE (sublinierea mea) si munca feudala, Oriunde s-a produs, el se datoreste imprejurarii ca satenii proprietari ai unui petec de pamant si invoiti pe marea si mijlocia proprietate in regimul muncii fortate, nu se mai pot hrani si suporta conditiile animalice de viata, sau ca satenii fara pamant, muncitori agricoli care nu-si pot agonisi traiul pentru un an muncind cinci luni, isi parasesc vetrele. Ei ingroasa randurile proletariatului industrial, cand exista o industrie nationala, capabila sa-i absoarba, sau altminteri emigreaza in tari straine. Agricultura taraneasca intretine un numar mult mai insemnat de oameni la tara decat agricultura mare.”Statistica dovedeste in Germania ca tinuturile precumpanitor taranesti cuprind si pastreaza un numar indoit si intreit de oameni in comparatie cu tinuturile unde predomina exploatarile mari”(David,nota de subsol). Cu cat va fi mai raspandita gospodaria taraneasca mica, cu atat va dispare mai repede si mai complet cauza emigrarii…Daca propietatea mare si mijlocie se va pastra in viitor in proportiile ramase dupa expropriere, in regiunile cu populatie densa, fenomenul exodului din aceste parti va avea un caracter grav, cu atat mai mult cu cat va putea fi insotit de o criza de brate de munca agricola, indata ce industria va lua un avant considerabil.

contrastul de interese intre taranime si burghezie se poate manifesta in diferite forme. Burghezia se prezinta la inceput taranului in haina capitalului de camata care-l exploateaza, astfel incat este capabla a-i reduce venitul muncii sub nivelul salariului obisnuit si il constrange a-si vinde petecul de pamant. Organizarea creditului popular cooperativ poate reusi in cele din urma a pune capat acestei situatii”

«tendinta catre o intensitate ridicata a folosirii pamantului se desprinde din insasi fiinta gospodariei familiale taranesti: sporirea prilejului de munca si posibilitatii de existenta pe o suprafata marginita este legea de viata a ei.» Aceste imprejurari evidentiaza ca tendinta naturala de evolutie a agriculturii conduce cu o forta elementara spre dominatia exploatarii mici.realizarea acestei tendinte atarna de imprejurarile social-politice, de conditiile de formatiune a regimului de proprietate adecvat agriculturii taranesti, de ridicarea gradului de cultura generala si speciala a taranimii, de organizarea speciala a mijloacelor de intretinere a fortelor naturale ale pamantului, selectionarea semintelor si innoblarea rasei vitelor, precum si de posibilitatile de organizare a unui sistem de cooperatie, care sa asgure organizarea rationala si valorificarea maxima a muncii taranesti in sistemul economic dominant.”

Cercetarea conditiilor de evolutie a agriculturii a dovedit, insa [spre deosebire de ceea ce credea Marx] ca nu exista in aceasta ramura de activitate economica tendinta naturala de concentrare a pamantului si de despartire a muncitorului de instrumentul sau de munca, iar in loc de «transformarea intregii proprietati a pamantului in forma de proprietate rurala corespunzatoare modului de productie capitalist», are loc un proces invers: prefacerea proprietatii private a pamantului din instrument de exploatare si dominatie in instrument de munca – proprietatea de munca.

Aceasta constatare contrazice trilogia claselor sociale, intrevazuta de Marx, ca un rezultat fatal al legii evolutiei societatii capitaliste burgheze, si nimiceste valoarea caracterizarii taranimii drept o clasa de tranzitie intermediara. … Taranimea nu poate fi socotita clasa intermediara, in sensul de dat de Kautsky si alti neomarxisti, dupa care taranii «nu sunt nici numai lucratori, nici numai capitalisti sau proprietari de pamant» [K. Kautsky, 1921], pentru ca taranul tipic n-are venit din proprietatea sa «ca si capitalistul sau proprietarul de pamant», produsul obtinut de el din cultivarea propriului sau pamant, cu munca sa si a familiei lui, fiind un venit din munca si nu un venit din exploatare, ca al capitalistului sau al proprietarului de pamant. Numai in intelesul ca «taranul tipic nu este nici exploatator nici nu e direct exploatat» poate fi exact caracterizata taranimea, drept o «clasa intermediara», intre cea a capitalistilor, de o parte, si a proletarilor, de alta parte.”

In al doilea rand, se crede ca «misiunea istorica» a burgheziei este dezvoltarea fortelor de productie nationala. Dezvoltarea fortelor de productie nationala e la baza existentei oricarui Stat, dar fiecare Stat trebuie sa cunoasca structura sa social-economica. Baza existentei noastre de Stat este agricultura; suntem, orice am zice si orice am face, un Stat de tarani. Prin lichidarea fortata de razboi a feudalismului agrar, noua zecimi din exploatarile agricole sunt taranesti. Organizarea productiei nationale inseamna, inainte de toate, crearea conditiunilor pentru ridicarea productiei nationale a agriculturii taranesti: creditul, cooperatia si scoala. Aceasta nu poate fi insa misiunea oligarhiei financiare, pentru ca in tendinta ei fireasca intra sistemul de exploatare a muncii taranesti pe calea aparatului de circulatie si apasarii fiscale, care este impotriva intereselor de dezvoltare a productiei nationale. Intensificarea productiei agricole taranesti este insa conditia sine qua non pentru crearea unei industrii nationale, in raport cu fortele naturale de existenta, o industrie nationala care sa fie cu adevarat creatoare.” (Virgil Madgearu, p. 120)

(Agrarianism, capitalism, imperialism)

Vezi si:

Vizionarul Virgil Madgearu, despre agricultura traditionala

Ion Mihalache: „Corporatismul nu se potrivește cu România”

G. K. Chesterton – Citate (despre capitalism, big business, democrație, credință)

Leave a comment

“Prea mult capitalism nu înseamnă prea mulţi capitalişti, ci prea puţini capitalişti.”

“Există mai puţine diferenţe decât se crede între sistemul socialist ideal, în care marile întreprinderi sunt controlate de stat, şi sistemul capitalist actual, în care statul este controlat de marile corporaţii. Cele două sisteme sunt mult mai apropiate unul de celălalt decât de modelul distributist – însemnând spargerea marilor companii într-o multitudine de afaceri mici, independente.”

„Odată ce a fost înlăturat Dumnezeu, guvernul devine dumnezeu”.

“Big Business şi socialismul de stat sunt două sisteme foarte smilare.”

“Prețul este capricios şi fluctuant, în timp ce valoarea este intrinsecă şi indestructibilă.”

“Un distributism ideal este doar improbabil. Chiar şi un comunsm ideal este doar imposibil. Dar un capitalism ideal este de neconceput.”

„Societatea noastră este atât de nefiresc alcătuită încât un om normal nici nu se poate gândi la cât de firească este preocuparea de a avea grijă de proprietatea sa. Când alege o meserie, alege una dintre miile de meserii care presupun a se îngriji de proprietatea altor oameni.”

“Marea corporație nu se remarcă deloc prin eficiență. Este doar prea mare pentru a fi criticată pentru ineficiența ei.”

“Orice om care nu are o inimă de piatră trebuie să fie copleşit de milă față de dilema chinuitoare în care se află omul bogat, care trebuie să-l menţină pe cel sărac suficient de rezistent ca să poată munci şi destul de slab că să fie nevoit să muncească pentru el.”

„Capitalismul devine contradictoriu de îndată ce ajunge la o dezvoltare completă. Aceasta, deoarece îi sunt proprii două moduri simultan opuse de a se raporta la masa de oameni. Când cei mai mulţi oameni sunt salariaţi, este din ce în ce mai dificil pentru ei să fie şi cumpărători. Capitalistul încearcă să limiteze mereu cererile sclavilor lui şi, astfel, să diminueze capacitatea acestora de a cheltui. Îşi doreşte ca acelaşi om să fie bogat şi sărac în acelaşi timp.“

“Capitalismul poate fi definit în general astfel: «Acea situație economică în care o clasă destul de restrânsă de capitaliști, relativ ușor de recunoscut, ajung să concentreze în mâinile lor o cantitate suficient de mare de capital pentru a forța o majoritate cât mai largă de cetățeni să își vândă munca pentru un salariu oferit de capitaliști.”

“Capitalismul modern este o năpastă – nu fiindcă anumiți oameni dețin capital, ci pentru că o mare parte dintre ei nu îl dețin. Un oraș modern poate deveni un loc al disperării – nu pentru că locuințele lui aparțin celor care stau în ele, ci pentru că oamenii nu sunt, în realitate, proprietarii caselor în care trăiesc. Acesta este argumentul real împotriva capitalismului modern; dar și împotriva colectivismului moden sau a socialismului, care s-a născut din acesta.”

“Cămătăria a existat într-o formă restrânsă (în Evul Mediu) și a fost pretutindeni denunțată și interzisă. Acum această îndeletnicire nu mai are limite și e pretutindeni lăudată și acceptată.”

“Creștinătatea nu a pus doar bazele dreptul cutumiar, în folosul nostru ca oameni liberi; ea a întemeiat și o ordine bazată pe folosirea pământurilor obștești, care acum nu mai există; ea a stabilit legile care sancționau cămătăria și monopolul, care nu permiteau subcotarea prețurilor [practicată de către marile companii monopoliste] și care împiedicau formarea conspirațiilor comerciale, legi care au fost de atunci eliminate; de asemenea, a înființat breslele care îi protejau pe micii comercianți, însă acestea au disparut.”

Să facem o analiză lucidă a situației noastre, ca și cum ne-am afla înaintea unei spovedanii, pentru a vedea dacă poate fi numită cu adevărat «democrație» neorânduiala pe care au produs-o războiul dintre sărăcie și bogăție, sclavia salarială, influența mondială de care se bucură deținătorii marelui capital, care ajung, în aceste vremuri, să impună curentul dominant și să formeze opinia publică.”

“Aș acorda unei femei nu mai multe drepturi, ci mai multe privilegii. Astfel, în loc de a o trimite să caute acel tip de a «libertate» pe care-l oferă munca în bănci şi în fabrici, aş proiecta special pentru ea o casă în care să poată fi liberă.”

„Întreaga lume modernă s-a împărţit în două categorii: conservatorii şi progresiştii. Treaba progresiştilor este de a persista în a comite erori. Ocupaţia conservatorilor este de a nu lăsa ca aceste erori să fie corectate.”

“Corporația, mai ales marea corporaţie, este astăzi organizată asemeni unei armate. Este, cum ar spune unii, un fel de militarism moderat fără vărsare de sânge; cum aş spune eu, un militarism căruia îi lipsesc virtuţile militare.”

“Ceea ce e mort se lasă dus de curent, doar ceea ce este viu poate merge împotriva curentului.”

“Minciunile nu încetează sa fie minciuni doar pentru că ajung o modă.”

“A avea dreptul să faci ceva nu este totuna cu a avea dreptate să faci acel lucru”.

“Daca nu ar există Dumnezeu, nu ar există nici atei.”

“Există un tip de oameni care dispreţuiesc creştinismul şi îşi maschează dispreţul sub masca unei iubiri care îmbrăţişează toate religiile.”

Traducere: Irina Bazon

Surse: Gilbert Magazine, November-December 2010, volume 14 / number 2-3, revista publicata de American Chesterton Society;

Quotations of G. K. Chesterton

Linkuri similare: Hilaire Belloc: despre statul servil, comunism și statul proprietarilor

Quotations of G. K. Chesterton

Leave a comment

Once abolish the God, and the government becomes the God.”

“Big Business and State Socialism are very much alike, especially Big Business.”  “Too much capitalism does not mean too many capitalists, but too few capitalists.

“Price is a crazy and incalculable thing, while Value is an intrinsic and indestructible thing.”

“Business, especially big business, is now organized like an army. It is, as some would say, a sort of mild militarism without bloodshed; as I say, a militarism without the military virtues.”

“All but the hard hearted man must be torn with pity for this pathetic dilemma of the rich man, who has to keep the poor man just stout enough to do the work and just thin enough to have to do it.”

Our society is so abnormal that the normal man never dreams of having the normal occupation of looking after his own property. When he chooses a trade, he chooses one of the ten thousand trades that involve looking after other people’s property.

“I would give a woman not more rights, but more privileges. Instead of sending her to seek such freedom as notoriously prevails in banks and factories, I would design specially a house in which she can be free.”

“It is hard to make government representative when it is also remote.”

“The whole modern world has divided itself into Conservatives and Progressives. The business of Progressives is to go on making mistakes. The business of the Conservatives is to prevent the mistakes from being corrected.”

“Without authority there is no liberty. Freedom is doomed to destruction at every turn, unless there is a recognized right to freedom. And if there are rights, there is an authority to which we appeal for them.”

“Most modern freedom is at root fear. It is not so much that we are too bold to endure rules; it is rather that we are too timid to endure responsibilities.”

“The modern city is ugly not because it is a city but because it is not enough of a city, because it is a jungle, because it is confused and anarchic, and surging with selfish and materialistic energies.”
“A dead thing can go with the stream, but only a living thing can go against it.”

“Fallacies do not cease to be fallacies because they become fashions.”

“To have a right to do a thing is not at all the same as to be right in doing it.”

“If there were no God, there would be no atheists.” – Where All Roads Lead, 1922

“There are those who hate Christianity and call their hatred an all-embracing love for all religions.”
“Men do not differ much about what things they will call evils; they differ enormously about what evils they will call excusable.”

“Women have a thirst for order and beauty as for something physical; there is a strange female power of hating ugliness and waste as good men can only hate sin and bad men virtue.”
“The whole truth is generally the ally of virtue; a half-truth is always the ally of some vice.”

“Idolatry is committed, not merely by setting up false gods, but also by setting up false devils; by making men afraid of war or alcohol, or economic law, when they should be afraid of spiritual corruption and cowardice.”

All the exaggerations are right, if they exaggerate the right thing.

Quotations of G. K. Chesterton

Christos Yannaras, despre democratie, capitalism, individ si persoana

3 Comments

“E clar ca sistemul parlamentar, sistemul reprezentativ nu mai functioneaza in democratiile europene, transformandu-se intr-o oligarhie ce controleaza mecanismul de stat, o oligarhie care foarte adesea e corupta. Desigur, sistemul reprezentativ functioneaza in mod formal, adica toti cetatenii au dreptul ca, la fiecare patru ani, sa-si dea votul intr-o urna, insa acest vot e serios prefabricat prin publicitate  Daca veti vedea o tara europeana cu cateva zile inainte de alegeri, veti fi socati, pentru ca publicitatea joaca rolul publicitatii comerciale; adica in acelasi mod in care se face publicitate unei paste de dinti sau unui parfum sau altui lucru, ei bine, tot asa se face publicitate pentru a impune un politician sau un partid politic.

Astfel, vidul dintre politica si societate se mareste zi de zi, politica nu mai exprima nevoile societatii, politicienii sunt cei care dirijeaza o economie care e si ea autonomizata in raport cu nevoile sociale”

“In limbajul filozofic, antropologic, avem doua concepte foarte caracteristice. Unul – termenul “individ”, asa cum v-am explicat. Individul inseamna monada unei realitati care e omogena; in greceste avem termenul atomon, care inseamna “ceea ce nu mai suporta nici o separatie” – adica prima monada, primul element constitutiv al unei realitati omogene. Aceasta inseamna ca individul, atomul e asemenea cu toti ceilalti, intre ei nefiind nici o diferenta; se considera toti atomii, toti indivizii ca identici, cu aceleasi drepturi, cu aceleasi calitati, cu aceleasi posibilitati de a participa la viata in comun. Iar celalalt cuvant, celalalt termen antropologic este “persoana”. Termenul “persoana” provine si el din grecescul prosopon, care inseamna “sunt cu fata catre cineva”, “sunt in fata cuiva”. Astfel, termenul persoana, prosopon, presupune relatia drept conditie de existenta. …

Atunci, aceasta realitate relationala a persoanei are drept consecinta manifestarea existentei personale ca existenta unica si fara seaman. Identitatea existentiala a persoanei se lamureste si se manifesta prin relatia cu ceilalti, si astfel se identifica ca alteritate absoluta.

Alteritatea personala inseamna ca persoana nu devine niciodata ceva ce ea nu este. Ea ramane intotdeauna unica si fara seaman. Aceasta este libertatea fata de toate celelalte care obliga persoana sa se asemene cu lucruri ce nu apartin existentei sale.
Asadar, alteritatea si libertatea sunt cele doua conditii si cele doua consecinte ale prioritatii existentiale a persoanei. Daca viata politica, economia, stiinta, tehnologia pornesc de la aceasta prioritate absoluta de a salva si de a proteja alteritatea si libertatea persoanei, totul se va schimba in mod radical. Iar aceasta realitate a persoanei se afla – cum sper ca v-am aratat acum foarte pe scurt – la antipodul prioritatii de astazi a individului. (Criza modernitatii si realitatea persoanei)

“bisericile ortodoxe sunt chemate să dea un sens vieţii, existenţei şi coexistenţei noastre în Europa. În prezent, Apusul trăieşte cu sensul pe care modernitatea îl dă vieţii şi existenţei – materialismul. Filosoful marxist Lucacs a spus că materialismul istoric, înainte de a defini identitatea marxismului, este auto-conştiinţa capitalismului. Foarte adevărat. Ce e capitalismul care a ajuns acum şi în România? Societatea de consum. Prioritatea absolută pentru afirmarea materialismului, viaţa decăzută în scheme şi idei morale ipocrite.

„Icoana” libertăţii moderne este supermarketul. Într-un supermarket fiecare persoană poate să aleagă pentru ea însăşi, în singurătatea deplină a consumatorului. Libertatea care mă interesează pe mine, ca ortodox, este aceea care ne eliberează de constrângerile lumii create şi muritoare. Apostolul Petru, la îndemnul lui Iisus, merge pe apă. În acel moment, el îşi primeşte existenţa nu de la propria sa natură, ci de la relaţia sa cu Dumnezeu. Aceasta este libertatea care ne scoate din moarte şi pe care Biserica Ortodoxă ne cheamă s-o propovăduim în noul context secularist european.

Civilizaţia apuseană a organizat politic biserica, a instituit-o social, a făcut ca însăşi credinţa să fie decăzută din rosturile ei prin necesitatea dovezilor logice ale existenţei lui Dumnezeu. A înlocuit existenţa cu psihologia, mai exact cu iluziile psihologice create de om – cum ar fi auto-satisfacţia morală convenţională, convenţia socială, politeţea rece etc. De aceea, trebuie să depăşim idolii acestei lumi (consumismul, globalizarea, laicizarea) şi să lăsăm să intre în viaţa noastră credinţa vie, în toată plenitudinea şi profunzimea ei. („Biserica Ortodoxă este aristocraţia Europei”)

Ion Varlam – despre stânga, socialism și capitalism, speculație, privatizare, lobbying, corectitudinea politică, monarhie și integrarea în UE (fragment din cartea PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării)

Leave a comment

(fragmente din cartea PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării (Interviuri acordate lui Liviu Vălenaș), Editura VOG, București, 2004)

din capitolul Romania și UE

Stanga reminescenta – adica socialismul care a supravietuit experimentelor bolsevic si nazist, pe care le-a sustinut facandu-se ca li se impotriveste si de care nu s-a dezis formal decat atunci cand esecul lor devenise patent – urmareste de fapt exact aceleasi obiective “utopice” ca si ele, “utopic” fiind un eufemism pentru “pervers”. (…) Metoda politica consta in folosirea pluralismului democratic, combinat cu tehnica hegemonica a lui Gramsci, pentru a elimina progresiv de pe scena politica si de pe “piata ideilor” politice tot ceea ce se situeaza la dreapta sectorului elastic si circumstantial ocupat de stanga, ajungandu-se in cele din urma la monopolul ideologic si la partidul unic sau la pluralismul fictiv (…). Acest plan se realizeaza prin amputarea, pe rand, una dupa alta, asa cum se taie feliile la salam, a tot ce ajunge la extrema dreapta a spectrului politic, ca urmare a precedentei amputari, sub aceleasi acuzatii de incompatibilitate cu democratia ideilor si a obiectivelor politice opuse stangii. Impingerea constanta a spectrului spre stanga a ajuns sa reduca deschiderea evantaiului politic de la 180 grade la 90 grade in 50 de ani, centrul liberal ajungand astazi la extrema dreapta, loc ce “justifica” clasarea lui ca “fascist” de catre propaganda socialista. (…) Liberalii sunt victimele propriei lor complicitati, manifestate prin incuviintarea eliminarii a ceea ce se situa la dreapta lor si prin asocierea lor explicita sau tacita la campaniile de intimidare si denigrare care au dus la eliminarea conservatorilor, declarati “reactionari”, sau a nationalistilor, taxati de “nazism”. Astazi le-a venit si lor randul sa fie victimele terorismului intelectual de stanga, caruia, din lasitate, oportunism politic si calcule electorale, nu i s-au opus atunci cand erau vizati adversarii lor. Reaua credinta a socialistilor este evidenta. Faptul ca nu-i deranjeaza extremistii daca sunt de stanga, dovedind ca nu salvarea democratiei ii preocupa, ci eliminarea dreptei si a centrului de pe scena politica. Partidul liberal al lui Jorg Haider, cu care social-democratii austrieci fusesera asociati la putere vreme de mai multe decenii, nu este decat ultima victima. Dar nu cea din urma, pentru ca-i vor urma altele daca mecanismul pervers al salamului nu este spart. …

(…)

…Americanizarea are ca efect globalizarea, care este, deopotriva, consecinta hegemonismului american si explicatia “pudica” a acestuia. Desi este de natura mai ales economica, acest hegemonism este si produsul unei gandiri conspirative – pentru ca este difuzata pe ascuns -, numita de analisti “Noua gandire Unica”, afirmandu-si tezele indirect, prin obligatia de “politically correct”, cu alte cuvinte, prin teroarea intelectuala si delictul de opinie. In numele drepturilor omului, al tolerantei si al altor teorii recent erijate in dogme, se instaureaza noi stereotipuri si tabuuri, impotriva carora nimeni nu are dreptul sa se ridice, si se sacralizeaza o anumita tendinta politica, tinzand implicit catre un nou “partid unic”. (…) Vedem ca cei care manuiesc opinia publica au transformat ideea de toleranta – care nu este un principiu, ci derogare de la principiu si exceptie de la regula – in mijloc de lupta contra libertatii personale si a pluralismului politic… 167

…Opinia publica evolueaza tot timpul, cu fluctuatii imprevizibile, de multe ori abrupte. Astazi este una, maine va fi alta. …Cliseele care corespund unui curent nu trebuie confundate cu vointa nationala. Mass media, care nu are un statut politic responsabil, are pe zi ce trece un impact mai mare, pentru ca, prin televiziune, patrunde din ce in ce mai mult in sufletul populatiei, pe care o poate manipula si influenta. TV tinde sa acrediteze ideea ca felul in care ea reflecta opinia publica reprezinta mai fidel vointa populara decat o reprezinta parlamentul sau guvernul, expresiile ei recunoscute. Aceasta rivalitate intre mass-media si reprezentanta constitutionala, pe tema reprezentarii vointei nationale, este un lucru destabilizator si destructurator. Destructureaza democratia si o face sa alunece in mod inevitabil pe panta demagogiei, ducand-o la mahalagism. Devine un spectacol de circ. Afacerea Monica Lewinsky a insemnat patrunderea celei mai suburbane vulgaritati in insusi cadrul Senatului, care se vrea cea mai distinsa institutie a unei democratii ce se inchipuie o pilda pentru lumea intreaga. Aceasta decadenta este, pe de alta parte, provocata de practica lobbyingului.

Ce este lobbying-ul?

In SUA, alesii poporului, imediat dupa ce numele le-au iesit din urne, sunt solicitati de diverse grupuri corporative, profesionale, financiare, numite lobby-uri, care le cer sa le promoveze interesele, facilitandu-le obtinerea de contracte publice, modificand anumite legi sau regulamente, scutindu-le de obligatii legale sau fiscale etc. Aceste arangamente intemeiate pe promovarea intereselor particulare in defavoarea celui general (public) – pe care orice reprezentant ales este presupus a le reprezenta – se fac contra plata. Abandonarea propriului electorat si a angajamentului de a-l servi pe durata legislatiei, in favoarea unor terti, pentru bani, reprezinta o deturnare de mandat (electoral). … In al doilea rand, lobbyingul este trafic de influenta. Se foloseste autoritatea deputatului sau a senatorului pentru a influenta deciziile guvernului sau ale adunarii legislative in favoarea unor particulari, incalcandu-se principiul de expresie a interesului general. In fine, lobbyingul este coruptie a reprezentantilor natiunii sau a functionarilor statului, platiti de grupurile care le solicita interventia. … Tocmai pe langa instantele europene de la Bruxelles si Strasbourg – pentru ca UE este o entitate de natura si origine “eminamente economica”, construita pragmatic, pe etape, in care regulile jocului inca nu sunt clar definite – este loc pentru insinuarea si incetatenirea unor astfel de practici ilicite.

(…)

New Deal-ul, intemeiat pe interventia directa a statului in economie, s-a axat exact pe aceleasi principii ca politica dusa de Hitler dupa venirea lui la putere, un an dupa Roosevelt, o metodologie pe care a teoretizat-o ulterior Keynes, caruia i se atribuie in mod gresit paternitatea ei.

…Planificarea autoritara inseamna repartizarea resurselor catre aparatul de productie si distribuirea veniturilor provenind de la acesta pe temeiul unor criterii impuse, nu dupa legile pietei si nevoile firmelor. Numai studiind exemplul postbelic al acestor tari (Italia si Germania) poate gasi Romania retetele de care are nevoie, nu supunandu-se orbeste recomandarilor FMI si Bancii Mondiale…

..Europa este in momentul de fata sfasiata de imposibila conciliere dintre cele doua fete ale aceleiasi monede, materialismul. Pe avers scrie libertate, care este lozinca liberalismului si justificarea lacomiei, adica a maximizarii profitului ca motivatie a activitatii economice, liberalismul facand din schimbul de bunuri motivatia adeziunii individului la societate. Pe reversul medaliei scrie egalitate, deviza socialistilor, care justifica prin justitie invidia, revendicand impartirea bogatiei pe care sunt incapabili s-o creeze. Atata timp cat nu se iese din aceasta dilema, democratia ramane incuiata in economism, un impas care o face din ce in ce mai tributara logicii si regulilor pietei… Democratia trebuie reinventata.

– Sugerati deci o a treia cale?

– Da. O a treia cale este desigur o optiune politica. Statul trebuie sa asigure cadrul in care societatea functioneaza pe baza de pluralism, in care este deci loc pentru toate tendintele politice.

– Dupa dvs., socialismul european actual, inclusiv social-democratia, ce reprezinta de fapt? Un comunism “neoliberal”?

– Socialismul reprezinta forma frustrata a liberalismului. Ii aduna pe cei care vor sa moara capra vecinului, pe care il invidiaza ca poseda ce n-au reusit ei sa aiba… Dar si celalalt, capitalistul liberal, vrea ca ei sa aiba cat mai putin, ca sa controleze pretul caprelor, sa le vanda cat mai scump… Exista o intelegere tacita intre ambele curentedatorita tocmai faptului ca reprezinta cele doua fete ale aceluiasi fenomen, materialismul – care le face sa tinda la exclusivitate in reprezentarea electoratului. De fapt, acest “joc” nu este vizibil decat atunci cand, consecutiv alternantei dintre ele, au loc nationalizarile si privatizarile care se tot succedeaza in Europa occidentala, de la al doilea razboi mondial incoace. Intelegerea se intemeieaza pe rationamentul urmator: “Sa nationalizam pierderile, ca sa nu le suferim noi, si sa privatizam beneficiile, ca-i pacat sa se piarda in buzunarul statului”… Aceasta miscare se produce, culmea, pastrand conducerea intreprinderilor, pe motiv ca este nevoie de “specialisti”. Profesionalizarea functiei manageriale l-a emancipat pe seful intreprinderii de raspunderea fata de proprietar, al carui mandatar nu mai este decat teoretic. Carierismul managerial a dus la disparitia creativitatii, specula financiara fiind mai rentabila decat o activitate productiva.

… Cred ca monarhia este o forma de stat superioara republicii. De ce? Pentru ca, fiind vorba de o persoana care este in afara luptei politice, monarhul reprezinta in ochii comunitatii un paznic, un arbitru in care se poate increde. Paznic al constitutiei, el poate impiedica partidele sa se instapaneasca pe domeniul public facand din stat mosia lor. Ca arbitru, poate impiedica degenerarea luptelor politice in afacerism si anarhie. In al doilea rand, pentru ca, spre deosebire de republica, monarhia poate sa-i asigure statului un prestigiu, un respect si chiar o anumita stralucire culturala.

– Chiar si o unitate nationala…

– Sigur! Monarhia nu se bazeaza pe ideea de putere, ci pe aceea de autoritate, care este “mai nobila” decat puterea. Autoritatea este putere plus legitimitate. Notiunea de putere are o conotatie fizica, de constrangere. In cazul Romaniei, monarhia este in primul rand o chestiune de continuitate. …

– Sa nu fie desuet indemnul Bratienilor “Prin noi insine”

– Acest indemn nu este si nu va fi niciodata desuet, pentru nicio tara, nu numai pentru Romania! El poate fi valabil in anumite circumstante si inadecvat in alte circumstante. Cum nu este desuet pentru niciun individ, pentru nicio familie, pentru nicio comunitate! Daca vrei ca cei din jurul tau sa te respecte si sa colaboreze cu tine, pe picior de egalitate, trebuie sa pornesti de la ideea ca trebuie sa razbesti prin eforturi proprii, deci “prin noi insine”. Daca gandesti altfel, ramai un asistat si risti sa devii un supus. Ca sa nu mai spun ca esti dispretuit!

(…)…cu cat stadiul in care te afli cand esti primit (in structurile europene) este mai “subdezvoltat” in raport cu cel la care au ajuns statele din UE, cu atat sentimentul tau de inegalitate si de frustrare este mai puternic, putand contribui la prelungirea dureroasa a integrarii efective, adica a “prinderii din urma”. Romanii vor descoperi, dupa ce vor intra in Uniunea Europeana, ca salariile lor vor fi durabil mai mici, pentru ca economia lor va fi inca mult timp subdezvoltata. Atunci vor incerca sa emigreze catre tarile cu venituri mai ridicate, iar Romania va ramane un loc unde nu se acumuleaza capital si dezvoltarea locala nu va tine pasul cu restul comunitatii europene. Va ramane o regiune subdezvoltata, cum este Sicilia. Populatia acestei insule prefera si astazi sa faca salahorie in nordul Italiei, unde exista o alta economie, alte mentalitati si alte salarii.

(…) Activitati de tip speculativ, in special imobiliare si funciare. Exact asta se face si in Romania, speculatii… Plus escrocherii de tot felul, granita dintre speculatie si escrocherie este de fapt foarte mica…

– Ca si escrocheria, speculatia este deplasare de bogatie, nu creatie de bogatie; dar una este inselatorie deliberata, cealalta este un comportament egoist si iresponsabil. …Nu este in interesul Romaniei… sa devina o tara asistata (prin aderare la UE). … Ce este Europa astazi? Este refacerea unui univers care a existat inainte. Pana in secolul XVIII, cand a venit moda laicismului lansat de Revolutia Franceza, Europa era numita “Crestinatatea”. Nu numai de cronicarii romani. Acest termen era folosit deopotriva de francezi, englezi, germani etc., in opozitie cu Imperiul Otoman, care reprezenta “paganismul” si ameninta pacea continentului.

(…) …singurul factor federator – pentru ca este numitorul indiscutabil comun al tuturor statelor europene – ramane filozofia crestina, cu morala si dreptul aferent. Asta este Europa si nu alta…

(…) ce se va intampla cand Turcia va adera in Uniunea Europeana, cum vor Statele Unite?

– Este o alta initiativa americana indreptata impotriva Europei. Dar si o manevra de diversiune. Europa reprezinta ceea ce a mai ramas civilizat pe planeta. Ea este prinsa in cleste de cele doua barbarii care-i urmaresc distrugerea, disputandu-si succesiunea primatului ei in lume: cea ruseasca si cea americana.

“Privatizarea” nu este altceva decat impartirea “prazii” – patrimoniul particularilor deposedati de totalitarismul marxist – intre oamenii aflati la putere. Asa cum este practicata, este si ea un aranjament intemeiat pe faimosul “algoritm”: “tie iti dau fabrica aia, mie imi iau fabrica asta etc.” Asa cum se face la Bucuresti, nu este altceva decat o renationalizare: deposedarea detinatorilor legitimi de catre oamenii puterii. …Absurditatea a mers atat de departe incat si-au impartit chiar lucruri care apartin prin definitie statului, facand parte din domeniul regalian al acestuia: “na tie vamile, lui politia financiara, mie domeniile statului etc.” …

…daca Romania este dusa la o masa critica de credibilitate politica, militara si diplomatica.. efectul urmarit este ca, acelor tari carora le-ar trece prin cap sa ia decizii privind Romania – de exemplu, modificarea frontierelor sale sau schimbarea regimului sau politic – sa tina cont, in modul cel mai serios, de capacitatea Romaniei de a reactiona. Cu alte cuvinte, sa nu se mai discute si stabili nimic referitor la Romania fara ca ea sa fie poftita la masa unde se iau hotararile.

(…) Pentru a satisface celelalte conditii ale “masei critice”, este nevoie ca populatia sa creasca spre a dezvolta potentialul economic, incepand cu punerea in valoare a resurselor naturale existente. Ce mai ramane de facut dupa aceea este dezvoltarea potentialului militar si diplomatic. Capacitatea armatei romane de a lovi orice agresor trebuie sa atinga caracterul disuasiv de care este nevoie pentru a impiedica orice initiativa hegemonica la granitele noastre, precum si orice tentativa de a ni se impune cu forta solutii care n-au asentimentul nostru. (…)

%d bloggers like this: