Home

Gheorghe Zamfir – Doina

2 Comments

Advertisements

Pentru suflet (9)

Leave a comment

 

 

 

 

 

Tudor Gheorghe: „Numai noi n-avem voie să fim naţionalişti”

5 Comments

Tata are mentalitatea că la noi în sat nu se fură. La noi în sat nu se fura! În anii ’50 nu exista ideea de furt – oamenii îşi lăsau butiile cu vin, acolo unde culegeau, grămezile cu porumb la capul locului, nu-şi luau nimic unul altuia. N-avea niciun sens, aveau toţi. Odată cu colectivizarea, odată cu instaurarea comunismului şi cu pecinginea asta pe sufletul ţăranului român, pur altădată, a intervenit boala asta. Au început să fure, au început să mintă, au început să se înşele între ei, ceea ce este un lucru extraordinar.

Toate li s-au tras de la colectivizare?
Nu numai de la colectivizare, dar şi de la ea. În primul rând de la lipsa credinţei, de la interzicerea religiei în şcoli, de la felul de a se preda în şcoală. … Acum mă duc în sat şi văd generaţia asta tânără de copii rămaşi fără părinţi, care sunt fie în Spania, fie în Italia. Copiii sunt cu motoscutere, cu manele date la maximum… A dispărut hora din sat…”

Dar nu să faci totul, în aceste facultăţi particulare, pe ideea de profit. Să bagi aşa, cu furca, copiii la şcoală. Şi asta e o mentalitate care s-a pierdut în sat. Vezi, copilul de ţăran a rămas în mine, există. Înainte, aveai trei-patru copii, să zicem, şi unul, pe care-l alegea domnul învăţător sau popa, mergea la studii, mergea la şcoală. Ăilalţi rămâneau acasă. Nu era obligatoriu ca toţi să facă liceul, să facă facultatea. Era nevoie de meseriaşi. Marea prostie a fost desfiinţarea şcolilor profesionale.

…Cu cât scrii mai complicat, cu cât eşti mai aşa şi cu cât îţi pute ce-i aici şi cu cât eşti mai dincolo, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, cu atat eşti mai „ales”, mai „rafinat”.

Ce a determinat dispariţia lui Mitică?
Lipsa de credinţă, lipsa de educaţie, faptul că s-au populat artificial oraşele, că s-au industrializat. S-a construit enorm de mult, s-a adus forţă de muncă de la ţară. Şi pe ţăran, când l-ai rupt de glia lui şi l-ai băgat în mahala, a luat ce e mai rău. Şi a devenit mârlan. …Aşa a înflorit în român, dintr-o dată, mârlănia. Şi a înflorit mârlănia până în sferele înalte ale politicului. Ăsta e rezultatul mârlăniei din sferele politice – lipsa totală de educaţie primară.”  (Tudor Gheorghe)

Linkuri similare:

Trei sonate pentru pian de Domenico Scarlatti si cateva ganduri despre arta

3 Comments

 

Dacă secole întregi arta și-a păstrat calitatea esențială de expresie a frumuseții, menită să transforme omul, să-i hrănească spiritul, să-i reveleze un sens, să-l inspire, începând din secolul XX, arta a devenit o expresie tot mai accentuată a nihilismului care a contaminat sufletul omului. Nihilismul a pătruns în muzică tot prin deconstrucție, așa cum s-a întâmplat și în alte sfere. Dacă adevărul a fost abandonat, lumea a fost condamnată distrugerii nihiliste și în locul lui Dumnezeu, ca început și finalitate a lumii, s-a instalat nimicul, absurdul a luat-o în stăpânire. După cum scrie Serafim Rose în cartea sa, Cauzele revoluției din epoca modernă. Nihilismul,dacă nimicul este centrul lumii, atunci lumea, atât în esenţa ei, cât şi în fiecare detaliu, devine incoerentă, se dezintegrează, este percepută ca absurdă.” O ilustrare a cestui fapt în muzica moderna (mai ales începând cu expresioniştii) este eliminarea melodiei, a tonalității, a armoniei; muzica nu mai este revelație, disonanțele nu se mai pot rezolva într-un sens, care să le transcendă spre o unitate vie, fragmentarismul domină.

Experimentarea, dezechilibrul, trauma, șocul au fost valorificate în planul artei. Cum spune Dan Puric într-un interviu, „Acum arta trezește fiara din om, nu omul din fiară”. Moartea frumosului înseamnă, implicit, atrofierea simțului etic, iar omul alunecă în subumanitate.

Arta nu mai este acordată după chipul omului, ci după cel al lumii în care trăiește, o lume care, dacă în timpul dictaturilor totalitare din secolul XX era inumană, acum, la începutul secolului XXI, a devenit „a-umană”. Fiindcă, dacă înainte moartea spirituală era trăită dureros, comporta anumite convulsii, acum omul însuși a murit, acum nu mai este traită o ruptură, ci asistăm pasivi la fragmentare… Dacă înainte omul mai păstra ceva din adevăr în memoria sa, cu toate că îl nega, acum nu mai păstrează nimic și este perfect adaptat acestei lumi.

Însă dacă singura salvare din această lume „a-umană” (si singura modalitate de transfigurare, de regenerare a ei) este să ne amintim chipul uman creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – fiindcă doar astfel ființa omului este restaurată -, dacă frumusețea este cea care va salva lumea (după cum a profețit Dostoievski), atunci arta trebuie să aibă rolul de a-i revela și aminti omului frumusețea, sau, cum spune intr-un eseu Mircea Platon, să ne facă să trăim „cu o icoană în fața ochilor minții”. “Arta majoră trebuie să limpezească, nu să tulbure”, iar artistul „trebuie să facă drumul înapoi, către Dumnezeu” (Dan Puric). „La ce bun artistul pe vreme de secetă? Ca să aducă aminte că există ploaie…” (Dan Puric)

Pentru suflet (8)

Leave a comment

 

 

 

 

 

Pentru suflet (7)

Leave a comment

 

 

 

Pentru suflet (6) “Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde”

Leave a comment

“Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi nu instinctele, ci gândurile cele mai
profunde.” (Ludwig van Beethoven)

Pentru suflet (5)

Leave a comment

Krystian Zimerman

Leave a comment

 

 

 

Pentru suflet (4)

Leave a comment

 

 

 

 

Older Entries Newer Entries

%d bloggers like this: