colindatori Iata vin colindatori! — at Muzeul NaÅ£ional al Satului %22Dimitrie Gusti%22.“Colindele ofera un portret extrem de complet si de esentializat al Mantuitorului: «I-a pus numele Hristos/ Ca e nume mai frumos, / E nume mai mangaios;/ I-a pus nume de Hristos,/ Care-n cer sa locuiasca,/ Ca un sfant sa sfatuiasca,/ Cat e lumea sa-mi traiasca,/ Pe pamant sa-mi tot priveasca, sa-mi aleaga/ Toti crestinii din pagani.»

Sunt exprimate in aceste cateva versuri cu o densitate extraordinara, mai multe adevaruri dogmatice. Numele lui Hristos e frumos si mangaios, fapt cat se poate de real, Hristos, in ebraica Masia, insemnand Unsul, unsul lui Dumnezeu, evident. Sunt exprimate, in continuare, dumnezeirea lui Hristos, sfintenia Lui, calitatea Lui de Invatator al lumi vesnici Lui, calitatea de proniator, mereu atent si prezent in viata oamenilor, precum si rolul Lui de judecator, in baza invataturii aduse de El (…)..

Taranul se manifesta adesea cu o mare duiosie si cu multa tandrete fata de Dumnezeu, semn al faptului ca Il simte foarte apropiat, prieten chiar.Tandretea aceasta este mai evidenta, in mod firesc poate, fata de Hristos, care a luat chip de om si care a suportat toate vicisitudinile conditiei umane cazute (afara de pacat, bineinteles), pana la patimire si moarte pe cruce. Dumnezeu este dragul lui, al taranului. La nastere spune ca: <<Vine-un drag de Dumnezeu>>. Dar, in general, <<drag, Domnul Hristos>> sau <<dragul Dumnezeu>> sunt formularile des folosite. Cat despre drag, se stie ca este la romani una dintre expresiile de maxima si casta afectiune.

In alt colind aceasta duiosie este dusa si mai departe, prin folosirea diminutivului: „Drag Domnut din ceriu“. Iar in alta parte i Se spune: <<dragut Doamne>> in mod repetat, in loc de refren. Parintele Staniloae a staruit adesea asupra acestul fel a taranului de a se raporta la Dumnezeu, in care el vede manifestarea unei <<familiaritati afectuoase fata de Dumnezeu>>.

Asadar, pentru român: <<Dumnezeu nu este un stapan aspru si distant ci un Parinte iubitor, si de aceea drag, ba chiar si dragut. E un diminutiv care, ca aproape toata multimea de diminutive ale poporului romanesc, nu exprima o micime a lui Dumnezeu numit astfel, ci o intimitate si o caldura a relatiei cu el, a venirii Lui in apropierea noastra fapta savarsita de Fiul Lui Dumnezeu prin intruparea Lui>>…”
(Costion Nicolescu, Elemente de teologie taraneasca)

Citiţi AICI ARTICOLUL INTEGRAL.

“Am venit să colindăm,
Pe Hristos să-L lăudăm.
Leru-i Doamne flori de măr.
Tot Pământul e frumos
Că pe el a fost Hristos,
(…)
Leru-i Doamne flori de măr.
Domnul pe la toți trecea
Că-i plăcea cum Îl primim
Şi-i plăcea cum noi vorbim
Leru-i Doamne flori de măr.
Că-I plăcea cum noi cântăm
Cât de frumos colindăm,
Leru-i Doamne flori de măr.”