Maica Domnului cu sfintii de la Aiud sfintii inchisorilor

Decăderea partidelor nu poate fi o consecință a incapacității de a ne alinia „standardelor europene” sau de a rezolva „problemele de corupție”. Este, în realitate, rezultatul dispariţiei elitelor organice, a căror rațiune de-a fi e dată numai de ancorarea lor în realităţile şi sufletul românesc.

Ultimele elite reprezentative ale românilor au fost decimate în puşcăriile comuniste. Principiul călăuzitor al elitei care i-a luat locul a fost acela că, dacă ar fi existat o dezvoltare organică, am fi rămas „în urmă cu modernizarea”. Or, idealul suprem este „o țară ca afară”.

O dezvoltare organică înseamnă un curs firesc, astfel că nu se opune îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale omului, dezvoltării societăţii (sau, dacă vrem să o numim şi astfel, modernizării), ci ideologizării – redefinirii omului, a istoriei, a societăţii şi a realităţii în termeni reducţionişti, rezultatul fiind deformarea acestora. Spre această redefinire au aspirat iniţiatorii Revoluţiei Franceze, puşi la loc de cinste în manualele de istorie ca promotori ai „modernizării”. S-a uitat că, în numele ideologiei „libertăţii – egalităţii – fraternităţii” (un mutilant pat procustian al „progresului”) şi, desigur, al „zeiţei” Raţiune, aceştia au comis crime odioase, printre care masacrarea unui întreg ţinut, Vendée, fiindcă în el locuiau doar creştini şi monarhişti.

Timp de două secole, istoricii au avut grijă să muşamalizeze acest masacru, fiindcă mai importante au fost „beneficiile” „marii Revoluţii Franceze”. Revoluţia Franceză a fost izvorul principal de inspirație a bolşevicilor (vezi Renaud Escande, „Cartea neagră a Revoluţiei Franceze”), dar şi a paşoptiştilor (care se închinau „legii progresului” şi idolatrizau „Franţa mesianică”; „ţările româneşti sunt supuse tot mai mult unor invazii ideologice, prin propagarea ideilor «Marii Revoluţii»”[1]). Paşoptiştii, în idealul lor de a realiza o sincronizare cu noile valori abstracte, importate, au manifestat acelaşi dispreţ faţă de ţărani şi de tradiţie ca şi raționaliștii Revoluţiei Franceze.

Cititi continuarea AICI.