tarani bunica copil Drăguș 1929O componentă esenţială şi amplă a României nereprezentate – şi pe care elita neoliberală a dispreţuit-o cu aceeaşi înverşunare pe care au manifestat-o comuniştii – o constituie satul românesc. Dacă în comunism au fost înstrăinaţi de pământ prin colectivizare (ceea ce a distrus satul şi spiritual, fiindcă rânduiala după care funcţiona era una în armonie cu credinţa ortodoxă), precum şi prin strămutarea forţată de la sat la oraş pentru a deveni „unităţi de producţie” în marea industrie, astăzi ţăranilor li s-a oferit „darul libertăţii” de a deveni „căpşunari”, de a-şi părăsi vetrele strămoşeşti şi ţara; fiind lipsiţi de orice mijloace de a-şi munci pământul şi de a trăi cinstit din munca mâinilor lor, sunt nevoiţi să emigreze în masă şi să-şi vândă pământurile. Având în vedere că ţăranul e „păstrătorul teritoriului naţional”, cum îl definea Rebreanu, al fondului nostru spiritual şi identitar, dar şi singurul care poate asigura hrana sănătoasă unei ţări întregi, dispariţia lui e echivalentă cu dispariţia României.

Însă aceasta e o problema inexistentă pentru „aleşii” noştri. În condiţiile în care avem – după cum spun şi specialişti care cunosc realităţile României, precum acad. Yvan Allaire şi prof. Mihaela Firsirotu – un pământ de calitate superioară care poate permite trecerea direct la practicarea unei agriculturi biologice, care la noi ar oferi oportunităţi imense (şi puţine ţări sunt capabile să treacă la o astfel de agricultură), se vinde pe nimic această resursă fundamentală, chiar daca „Nu există aur pe lume care să echivaleze preţul ţăranii strămoşeşti” (Nichifor Crainic). Faptul că pământul nu poate fi tratat că marfă o dovedeşte şi un reputat economist american, John Medaille, în cartea tradusă şi în România, Spre o piaţă cu adevărat liberă, care a trecut neobservată de aşa-zişii „specialişti în economie” de la noi, apologeti ai „laissez-faire”-ului neoliberal. Mai mult, importăm 80% din alimente, majoritatea de calitate proastă, când, dacă s-ar fi acordat sprijin micilor producători şi agriculturii bio, ţăranului român şi modului de producţie la scară umană, România ar fi excelat pe o zona care constituie punctul ei forte şi care ne-ar fi asigurat stabilitatea în vremuri de criză şi suveranitatea alimentară.

Un irlandez ataşat de România profundă, Peter Hurley, convertit la ortodoxie, care a fost director de promovare în cadrul Unităţii de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală, atrage atenţia asupra unora dintre aceste aspecte îngrijorătoare. Postez câteva fragmente dintr-o scrisoare a acestuia către comisarul european pentru agricultură:

„Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.”
„În anii 1920, clasa tărănească de României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îsi trimitea copiii la scoală în Franta. In 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, în timp ce populatia totală a tării era de 10 milioane de persoane.
Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007
(…) Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind fortat să-si părăsească tara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comunistii, UE reuseste să finalizeze.

România este ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de “laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.
… Am cu mine o fotocopie a unei cărti rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste Miscarea cooperatistă din Iugoslavia si România – lectii pentru reconstructia postbelică. Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranzitie.”

Cititi intreaga scrisoare AICI.

Cititi si:

Întreprinderile de tip cooperatist – Prin ce se diferentiaza acestea de corporatiile-gigant?

Iubiţi ţăranul român, purtătorul crucii! / Pungeşti – cel mai brutal atac din istorie împotriva satului românesc