Calea de mijloc

În 1992, an în care prin intermediul editurii Humanitas cititorii români îl descopereau pe Friedrich Hayek, un preot şi teolog catolic, François Rouleau, scria următoarele : « pe cât de mult s-a străduit lumea sovietică să facă în trecut o caricatură a lumii liberale, pe atât astăzi lumea ex-sovietică riscă să idolatrizeze lumea liberală ». « Acest mod », continuă autorul, « de a adopta liberalismul ca soluţie la toate problemele…aproape echivalează cu a face din el o nouă ideologie ». « Or liberalismul » – susţine autorul, care se referă la acea tradiţie, mai degraba tristă si anxioasă, a liberalismului politic francez[1] – « este în primul rând un pragmatism : superioritatea sa asupra ideologiei constă tocmai în a se recunoaşte drept o doctrină mereu revizuibilă, mereu de revizuit, mereu de criticat. Această atitudine e la antipozii mentalităţii ideologice…Problema nu se reduce schimbând formula politică (chiar dacă acest lucru este indispensabil) ; ea constă în schimbarea mentalităţii », în întoarcerea de…

View original post 3,022 more words