Defrisare-masiva-pe-Stefan-cel-MarePrimăvara aceasta s-au tăiat teii şi castanii din centrul Iaşului. Din faţa Primăriei, de unde a venit şi ordinul de executare a bătrânilor copaci. Copacii nu erau bolnavi. Dar probabil că cei de la Primărie sunt. Bolnavi sufleteşte. Cum altfel poate fi cineva care consideră răpunerea a zeci de copaci maturi, sănătoşi şi parte din peisajul urban şi cultural al Iaşului drept o simplă „înlocuire de vegetaţie”? E ca şi cum ai substitui unui viceprimar o lăptucă şi ai spune că s-a făcut o simplă primenire de masă biologică.

Cetăţenii au protestat. Degeaba. Cui îi pasă de cetăţeni după alegeri? Ziarele şi televiziunile locale şi naţionale au acuzat. În zadar. Cine mai citeşte azi ziare şi cine să aibă încredere „în televiziuni”? Garda de Mediu a amendat Primăria. Primarul e de la PDSR, şeful Gărzii de Mediu a fost numit cu sprijinul PNL. Ministrul Mediului e de la PDSR. Avantaj Primăria. Că aşa-i în tenis. Se taie copacii şi se fac rachete de badminton politic din ei. Fiecare cu fluturaşii lui. 

Experţii au înaintat memorii curajoase şi au argumentat lucid. Au arătat (vezi http://impotriva.blogspot.ca/) că:

tăierea teilor şi castanilor a fost făcută fără respectarea normelor în vigoare;

teii şi castanii respectivi făceau parte din biosistemul local, de ei depindeau anumite specii de faună locală;

teii rezistă mai bine temperaturilor extreme, absorb mai mult dioxid de carbon şi deci sunt mai rezistenţi la poluare decât puieţii de salcâmi japonezi pitici plantaţi în locul lor. 

În van! La început de primăvară, când copacii se pregăteau să revină la viaţă, Primăria din Iaşi i-a trimis la moarte. Tăiaţi cu securile şi smulşi din rădăcini cu lanţurile, teii şi castanii falnici de până mai ieri au făcut loc pustiului şi unor vreascuri de salcâmi japonezi pitici care nu dau umbră.

defrisari iasi tei_1_

Întrebat ce părere are despre tăierea copacilor, Rectorul Universităţii din Iaşi ar fi răspuns că el se plimbă pe sub teii din Copou, nu pe sub teii din Centru. Răspunsul dlui Rector, altminteri un fin intelectual preocupat de problemele globale ale omenirii, îl trădează ca pe un adevărat Immanuel Kant, un alt ilustru personaj a cărui rază mică de perambulare nu dăuna cu nimic vastităţii ambitusului intelectual. Dar răspunsul dlui Rector mi-a amintit şi de un alt german, de pastorul Martin Niemöller care, în 1937, când a fost arestat de nazişti, a spus: „Când naziştii au venit să-i caute pe comunişti am tăcut, eu nu eram comunist. Când au venit pentru social-democraţi, am tăcut – eu nu eram social-democrat. Când au venit pentru evrei am tăcut, nu eram evreu. Când au venit să îi ia pe catolici n-am protestat, nu eram catolic. Când au venit să mă ia pe mine nu mai era nimeni care să protesteze.” 

Protestând împotriva tăierii copacilor maturi din centrul Iaşului, am primit mesaje din toată ţara din care am aflat că aceleaşi lucruri s-au petrecut şi în Bucureşti, şi la Braşov, şi în Bârlad, şi în alte oraşe istorice ale ţării. Dar, sigur, se taie copacii în Bucureşti, ne plimbăm pe sub cei din Braşov. Se taie şi cei din Braşov, fugim la Iaşi. Se taie copacii din centrul Iaşului, ne retragem în Copou. Se taie copacii din Copou, scăpăm la munte. Se defrişează pădurile, plecăm la cules căpşuni. Dom Preşedinte ne şi felicită. Stăm acolo, la umbră de căpşună, că e răcoare şi bine. Cu o singură condiţie: să fii pitic. Ca ştrumfii de la Primărie. Caz în care te poţi plimba foarte bine şi pe sub salcâmii japonezi pitici din centrul Iaşului. Dacă pe vremea comunismului ni se cerea să cântăm că noi creştem odată cu ţara, acum trebuie să acceptăm că ne piticim odată cu ţara. Şi ea odată cu noi.

Ce e mai trist e că toate aceste sfrijiri urbane sunt întreprinse în numele „europenizării” şi „occidentalizării” oraşelor noastre. Uneori, ca şi în cazul Iaşului, operaţiunea de defrişare e întreprinsă cu bani EUropeni. Probabil că nici UE nu ştie ce fac edilii noştri cu banii, şi nici edilii noştri nu au habar de ce fac.

Pentru că, odată tăiaţi teii din Centru, nu te vei putea plimba prea mult timp pe sub teii din Copou, care fie vor fi tăiaţi, fie se vor usca şi ei. În condiţiile în care şi aşa masa vegetală a Iaşului a scăzut continuu după căderea comunismului, tăierea unor copaci maturi din centrul oraşului va contribui la deterioarea generală a climatului urban.

E ceea ce se poate observa la orice oraş occidental sărac în vegetaţie. Tăierea copacilor produce un microclimat caracterizat prin poluare (nu mai sunt copaci, nu mai e cine să transforme dioxidul de carbon în oxigen), temperaturi extreme (fără umbră, doar cu beton şi asfalt, vara e foarte cald, iarna e foarte rece), violente furtuni locale, curenţi de aer foarte puternici care mătură străzile lipsite de copaci. Din cauza temperaturilor extreme, asfaltul şi betonul străzilor se crapă mai repede. Deci trebuie mereu re-asfaltate străzile. Deci se produce şi mai multă poluare (sonoră, olfactivă), ambuteiaje, se cheltuie mai multă energie, mai mulţi bani. Din cauza condiţiilor vitrege – temperaturi extreme, poluare – puieţii plantaţi în locul copacilor maturi nu mai cresc niciodată. 

defrisari copaci_taiati_strada_stefan_cel_mare

În toate oraşele nord-americane în care am locuit, casele din cartierele cu copaci maturi sunt mai scumpe decât cele din cartierele fără copaci. Lipsa copacilor e chiar semn de ghetoizare. Copacii sunt unul dintre cei mai subtili, dar mai reali, indicatori ai calităţii vieţii.

Şi cine, din România, poate spune că nu e aşa? Cine din Iaşi îmi poate spune că tăierea teilor lui Eminescu e semnul renaşterii economice, politice, culturale a oraşului? Tăierea copacilor e mărturisirea unei neputinţe. Poate a neputinţei de a „face bani” din altceva. Poate a micimii sufleteşti.

În orice caz, oraşul copacilor care nu dau umbră îmi aminteşte de istoria lui Peter Schlemihl, omul care nu mai avea umbră pentru că şi-o vânduse diavolului pe un sac, fără fund, de galbeni. Şi care descoperă că nimeni nu vrea să aibă de a face cu un om fără umbră.

Să vedem ce le va spune Peter Schlemihl pelerinilor care vor veni să se închine în toamnă la moaştele Sfintei Parascheva – la Mitropolie, pe Ştefan cel Mare – şi care vor descoperi că, în oraşul condus de oameni fără umbră, arşiţa şi ploile îi bat drept în cap.

Articol de Mircea Platon, preluat de la adresa: http://focuriinnoapte.blogspot.ca/2013/03/primari-fara-umbra.html

Opriți barbaria! Nu distrugeți farmecul orașului Iași. Nu ne smulgeți din suflete mireasma dumnezeiască a teilor de pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. Oare voi, cei care ați hotărît asta, nu ați citit pe Eminescu? Nu vi-e teamă c-o să vă ajungă blestemul lui din mormînt? Opriți barbaria, opriți inadmisibilul act de incultură într-un oraș ce se doreșete a fi cultural!”. (poetul Emil Brumaru, pe pagina sa de Facebook)

Cum arata inainte Bulevardul Stefan cel Mare din Iasi:

Str Stefan cel Mare Iasi

Str._Stefan_cel_Mare_din_Iasi