Un documentar foarte bun, de Roger Scruton, despre modul cum lumea noastra a intors spatele frumusetii. Incepand din secolul XX, arta, arhitectura si muzica au incetat sa mai fie o expresie a frumusetii, instituind, in schimb, un cult al urateniei. A devenit, de fapt o expresie tot mai accentuata a nihilismului si a distrugerii nihiliste care a zguduit secolul XX si careia i-a cazut prada o lume schimonosita, dezumanizata, care a abandonat Adevarul.
Vezi si:
Trei sonate pentru pian de Domenico Scarlatti si cateva ganduri despre arta
“Dacă fărâmițăm frumusețea, cum vom mai putea face drumul înapoi?”
Horia Bernea: „Artistul trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea”
De la „moartea lui Dumnezeu” la moartea artei
Jamie McDonald: Corectitudinea politică: Deconstrucție și literatură
Regăsirea frumosului pierdut 
Mar 21, 2013 @ 18:28:50
Multumiri pentru acest documentar despre arta. Absolut genial.
Eu cred ca arta trebuie sa ne faca mai buni sau macar sa ne dorim sa fim mai buni, sa produca o schimbare in bine inlauntrul nostru.
Foarte frumos.
Multumesc inca o data.
LikeLike
Mar 23, 2013 @ 21:41:53
Reblogged this on In Tacere.
LikeLike
May 14, 2013 @ 18:34:17
May 17, 2013 @ 22:02:22
Din păcate, cel puţin în privinţa hainelor, ele sunt tot mai urâte, pentru că scopul lor nu este să acopere ceva, să dea bună cuviinţă, ci dimpotrivă… să fie date jos din priviri 😦
Arta plastică, arhitectura alienantă, literătura deşănţată şi cinematografia ultimelor decenii îmi par şi mie că că nu au alt rol decât de a schimonosi lumea în care trăim…
*
Cu toate acestea, în privinţa muzicii – deşi recunosc aceeaşi scârboşenie în majoritatea creaţilor pop la modă, în manele şi alte genuri – au existat mereu, în ultimele decenii, şi nişte oaze de speranţă.
Poate sunt excesiv de subiectiv, poate caut să scuz anumie genuri (inclusiv heavy metal-ul, spre exemplu), însă aş zice că muzica – fie şi aşa decăzută cum a ajuns – mi-a salvat viaţa şi sănătatea psihică de asaltul urâţeniei din jur.
Şi nu vorbesc de creaţii clasice (Bach, Mozart), nici la muzica liturgică nu mă refer, ci, efectiv, la muzică din aceasta mult blamată…
*
Nu pot fi sigur, n-am ‘dovezi’, dar am impresia că nu la o muzică neapărat cultă se referea Sf. Siluan Athonitul când spunea:
“Mult am trăit pe pământ şi am văzut şi am auzit multe. Am auzit multă muzică, şi ea a desfătat sufletul meu. Şi m-am gândit: dacă această muzică e atât de desfătată, cum va desfăta sufletul cântarea cerească, unde prin Duhul Sfânt Domnul este slăvit pentru pătimirile Lui?”
LikeLike
Jun 28, 2013 @ 19:52:10
Documentarul mi se pare extrem de simplist, conceput intr-o cheie religioasa si partinitor. Exista extrem de multe creatii moderne valoroase si arta vizuala, dar si in arhitectura despre care nu s-a zis absolut nimic. Aici au fost mentionate doar esecurile si lucrurile cele mai urate. Realitatea este ca in secolul 20, respectiv 21 arta figurativa nu dispare ci doar apar forme noi de manifestare care trebuie luate ca atare. Fiecare om are dreptul la o parere despre ce inseamna frumosul si culmea fiecare om isi poate prezenta aceasta parere. Chiar isi poate gasi adepti. Nu exista nicio lege pe lumea asta care sa-mi interzica un anumit mod de a gandi. Chiar daca el este in afara clasicului sau a unor percepte religioase. E dreptul meu de a gandi si de a simti liber si personal orice ar presupune asta. Ca sa nu mai spun ca eu consider multe dintre imaginile prezentate in documentar ca exemple ale frumosului niste lucruri foarte urate. Oamenii care incearca atat de incrancenat sa dirijeze mintea si conceptiile altor oameni catre o zona din istoria artei ii consider periculosi si limitati. Mai ganditi-va!
LikeLike