Icoană realizată de maicile de la mănăstirea Diaconești

Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.

Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată şi ca persoane văzute, şi ca persoane nevăzute. Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr.

Deci, ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătici întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei. Asta înseamnă treaba unuia care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului. Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.” (Sf. Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei)

Tine-te, mentine-te constient in neincetata prezenta a lui Dumnezeu. Astfel, altfel iti savarsesti datoriile, altele iti sunt cuvintele si mai ales roadele.”

Citeste asimiland, nu simplu citind – ca nu-i vorba de-a implini o norma, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeste traind, nu memorizand. A citi traind, bucurandu-te de frumusetea unei idei, te construieste constient si subconstient, iar timpul scoate cele sadite acolo asa, candva, ca pe ale tale. Ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ce ai citit aceea iti apartine cu adevarat; aceea ai asimilat. Deci nu te indrum de-a citi ca sa-ti incarci memoria, aceasta e bibliografie si slava desarta; ci de a creste sufletul si pe aripile artei mantuirii.”

Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om: asa va avea de toate, pe cand, daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si a vietii, va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu Se lasa expropriat.”

Suntem in furtuna cu sufletul numai atata vreme cat traim la suprafata, la expresia cea mai dinafara a vietii duhovnicesti. Cand insa ne mai adancim sufletele acolo unde ne asteapta Hristos de la Sfantul Botez sau de la orice Taina a Bisericii, primim cuvantul Lui care imprastie furtuna. El este izvorul smereniei care reechilibreaza sufletul de bantuielile mandriei. De la aceasta experienta, incepem sa iubim crucea lui Hristos si crucea noastra, cu firea primim si credem ca taierea voii proprii e, intr-un cuvant, curatirea de patimi.”

A venit bunastarea, multumeste-I lui Dumnezeu si bunastarea iti va fi puternica. A sosit nenorocirea, multumeste-I lui Dumnezeu si nenorocirea se va curma. Slava lui Dumnezeu pentru toate.”

O, daca ne-am folosi de cartile Sfintei Scripturi, asa incat propria noastra inima sa devina o carte scrisa in Duhul lui Dumnezeu”

(Sfântul Părinte Arsenie Boca, Despre îndumnezeirea omului prin har, volumul I)

Cititi si: Buchet de cuvinte ziditoare ale Părintelui Arsenie Boca: http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2013/11/la-24-de-ani-de-la-mutarea-la-domnul.html