Alexandru Paleologu despre „cliseul originalitatii”: “In arta a nu fi decat nou inseamna a nu deveni niciodata vechi cu adevarat, ci foarte curand vetust; …marii artisti nici nu sunt originali, ci cu totul dimpotriva: sunt universali si simpli. – prin darul de a revela evidenta.. “Originalitatea, aceasta in definitiv meschina ambitie, este… un cliseu, multiplicabil in serie…”

Poezia nu spune nimic nou: noutatea ei e o iluzie care tine de socul, de comotia prin care ne desteapta din «somnul dogmatic» al poncifelor. Dar poncifele sunt epifenomene, iar «desteptarea» e o «revenire in fire». Poezia ne readuce in fire, adica ne convoaca la esentele prime….”

Despre imitatie: “Ceea ce e lipsit de valoare e contrafacerea, nu imitatia. Contrafacerea se da drept ceea ce nu este. Imitatia este efortul de a egala modelul. …Imitatia presupune in ordinea concreta un prototip exemplar; alegerea lui defineste calitatea si natura imitatorului. In ordine abstracta, imitatia presupune un arhetip si este deci participare la o valoare absoluta. … Cultura si arta nu sunt de conceput fara modele. Prejudecata originalitatii crede ca poate reduce manifestarile vietii umane la solipsismul particularitatii fara asemanare: pe greceste aceasta se numeste idiotes.”

(Alexandru Paleologu, Bunul-simț ca paradox, Ed. Cartea Românească, 2005)

Vezi si:

Horia Bernea: „Artistul trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea”

Ioan Vlăducă, despre arta tradițională românească

Ernest Bernea, Meditații filozofice