Petre Ţuţea, portret realizat de Dinu Rădulescu

 

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ce am facut, important este ca nu am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. …Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”

“Mă mişc între Dumnezeu şi Neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.”

(Petre Țuțea, n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – d. 3 decembrie 1991)