Munca noastră să nu fie doar aducătoare de salariu, ci să fie şi de folos semenilor noştri, să fie deci bine plăcută în faţa lui Dumnezeu.

Propunem două direcţii majore (cu siguranţă mai există şi altele) în care românii se pot implica cu succes material şi satisfacţie sufletească: Educaţia – înfiinţaţi creşe, grădiniţe şi şcoli creştine, necesitatea lor este evidentă; Alimentaţia naturală – înfiinţaţi magazine şi restaurante cu produse naturale. Suntem hrăniţi de „transnaţionale“ cu alimente superchimizate, banii pleacă afară, noi rămânem cu boala şi cu „buza umflată“! O parte din produse le putem prelua de la mănăstiri şi ţărani, oferindu-le acestora o sursă de venit, ca să nu mai plece în tari străine. Aceste tipuri de activităţi noi le desfăşurăm deja (n.r. la Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni din Constanţa!) şi vă stăm la dispoziţie cu experienţa pe care o avem.

Pe lângă avantajele expuse, este esenţial faptul că cei care lucrează în astfel de unităţi vor realiza unitatea creştina şi ştim ca „unde sunt 2 sau 3 adunaţi în numele Meu acolo sunt şi Eu“ şi că „5 bat 100 şi 100 bat 10.000“.

Există ispita de a lăsa garda jos: domnule, vine sfârşitul lumii! Ştim însă ca numai Tatăl Ceresc cunoaşte acest lucru! Ştim, de asemenea, că Dumnezeu a amânat distrugerea cetăţii Ninive (n.r. datorită pocăinţei locuitorilor ei).

E adevărat că semnele sunt clare, deci bucuria e cu atât mai mare: „aştept învierea morţilor şi viaţa ce va să fie…“ ca pe o sărbătoare iar nu ca pe o tragedie.

Ce tot dorim să amânăm? Lupta-i în noi, biruinţa de asemenea! Ce avem de pierdut? „Ce ai care să nu-ţi fi fost dat?“ Nu ne-a creat Dumnezeu sa ne târâm, ci să zburăm. „Orice îngrijorare, exceptând pe aceea de a nu-L supăra pe Dumnezeu, e de la drac“ (Pr. Arsenie Papacioc).
Ne-aţi luat totul, dar ne-a ramas Totul: Iisus Hristos. Creştinul nu poate fi învins decât de el însuşi.” (Marcel Bouroş, candidat la primaria din Constanta)

“Privim moartea ca pe o trecere si ca pe o incununare a jertfei vietii noastre. Nu avem vocatia istoriei ci a vesniciei (!) si daca tot dorim o organizare omeneasca , dorim sa o facem pe restauratia jertfei ! Dorim o ierarhie sociala, morala si daca vreti politica, cladita pe jertfa si meritele inaintasilor, a celor care au luptat si au suferit. Nu dorim o coroana straina si cu atat mai putin o basca democrata, ci o cununa!

Spunem si noi astazi asemeni studentilor condusi de Valeriu Anania (I.P.S. Bartolomeu ) la Cluj in 1946: pana aici democratia, de aici Romania!

Sa nu credeti ca nu ne vom descurca singuri, ne-o spune tot Vulcanescu : «nu e oare stranie insa aceasta “trecere la fapta”, nu in virtutea imprejurarii ca “poti”, cum se-ntampla la toata omenirea Apusului, ci in virtutea starii in care “nu mai poti”? Romanul numeste aceasta stare “amar” si ea il impinge la fapta. » – si intradevar acum nu se mai poate! Nu vom cere de la Dumnezeu o “lopata de rumena paine”, ci sa se pastreze fiinta crestin ortodoxa romaneasca.”
Marcel Bouroş

 

Advertisements