Spune intr-o carte Sf. Nicolae Velimirovici, “Raul nu vine din tehnologia moarta, lipsita de simtire, ci din inimile moarte ale oamenilor”. Tehnologia in sine nu e deloc rea daca ramane mijloc, si nu ajunge un scop.  Primejdia apare cand oamenii nu mai stapanesc tehnologia, ci ea ajunge sa ii stapaneasca pe ei. Scopul devine progresul tehnologic si dezvoltarea unei societati tot mai complexe si “inteligente”, iar acest “progres” conduce la reificarea omului si la transformarea lui intr-un instrument. Dezvoltarea tehnologica fara etica si fara constiinta trecutului si a radacinilor, care il indeparteaza pe om de Dumnezeu, pregateste terenul pentru instaurarea unei societati globalizate, alcatuite din mase de indivizi monadici care isi traiesc viata intr-un univers tot mai virtual si abstract. Oamenii devin instrumente pentru crearea de profit, economia devine abstracta, monetarizata, se delocalizeaza, iar banii, finantele ajung stapanii bunurilor reale si ai oamenilor.

Circula pe internet o cugetare: “Dumnezeu ne daruiește oameni pe care să-i iubim și lucruri pe care să le folosim, iar nu lucruri pe care să le iubim și oameni de care să ne folosim”. Din pacate, am uitat acest adevar, fiindca ne-am indepartat prea mult de Dumnezeu si ne-am atasat prea mult de tehnologie, din care multi au ajuns sa faca un idol. Tehnologia care dezradacineaza si globalizeaza societatile condunce, implicit, la destramarea si slabirea micilor comunitati organice, incepand cu familia.

Dar atunci cand vedem tehnologia doar ca mijloc (iar pentru asta e nevoie, mai ales in aceste vremuri, de mult discernamant), o putem folosi in avantajul nostru. Ne putem gandi, de exemplu, cum ne-ar putea ajuta tehnologia sa refacem legatura dintre locul de munca si casa, cum ne-ar putea usura munca pentru a avea mai mult timp pentru familie, pentru prieteni si comunitate. Cum arata si Allan Carlson: “Efectul cel mai dizolvant pe care l-a avut asupra societăţii revoluţia industrială a fost separaţia pe care a produs-o între locul unde muncesc oamenii şi locul unde trăiesc. Cele mai multe dintre problemele actuale legate de familie – de la disputele aprinse privind rolurile bărbatului şi femeii, până la subiectele referitoare la îngrijirea copilului şi rata scăzută a fertilităţii – sunt cauzate de această separaţie. Tehnologiile de care dispunem în secolul XXI – în special, computerul personal şi Internetul – ne pot ajuta să refacem legătura dintre locul de muncă şi casă.”

Datorita dezvoltarii tehnologiei putem gasi mijloace, echipamente, unelte utile pentru a ne asigura o independenta fata de sistemul hipercomplex care ne inrobeste. Trebuie insa schimbata mentalitatea de “sclavi fericiti/nefericiti” care s-a incetatenit si sa cream, prin solidaritate cu ceilalti, mici retele in comunitate prin care sa ne ajutam unii pe altii. Economia trebuie regandita sa devina o economie a daruirii, a comuniunii.

Cum spunea John Medaille intr-un articol pe care l-am tradus: “Proliferarea instrumentelor foarte funcționale și ieftine a permis ca familiile și comunitățile să dispună de un potențial creativ enorm, dar de care, în general, nu suntem conștienți. Prin urmare, nici chiar o economie „industrială” nu este nevoită să fie dependentă de marile concentrări de capital, ci poate fi (și în unele locuri deja este) bazată pe producția larg răspândită a unor serii mici de bunuri necesare, produsele fabricate variind în funcție de cerere. Acest proces se poate desfășura la nivel de familie sau comunitate.”

Aspectele problematice astazi sunt cele privitoare la relatiile interumane, fiindca masificarea, la care a contribuit progresul tehnologic, a slabit familiile si comunitatile si relatiile dintre oameni, care nu mai sunt de adancime si nu mai reprezinta un scop in sine. Fara restaurarea relatiilor dintre oameni, in zadar cautam solutii individuale si tehnice pentru reconstruirea unei lumi prabusite.