visul meu

de Marius Iordăchioaia
până la lacrimi şi până la sânge
îmi doresc
să intre Iisus în Templul iubirii de azi
cu biciul adevărului să dărâme
tarabele negustorilor de dragoste,
tarabele pline
de prezervative anticoncepţionale manuale de sex
filme reviste pornografice şi
toate celelalte lucruri
de care au nevoie demonii
ca să se culce cu oamenii…oare chiar nu vedem
că ce se dă azi drept dragoste
lasă în urmă
tot mai multă spaimă, tot mai multe suflete schilodite şi
tot mai multă moarte?

că războaiele mondiale
s-au mutat în dormitoare
şi industria de armament
în supermarketuri?

ce credeţi că sunt milioanele de avorturi?
oare nu cele mai inocente victime
ale acestor silenţioase şi aseptice războaie?…

şi după ce tarabele negustorilor de dragoste
vor fi dărâmate

Hristos va întinde pe masa altarului
cina Lui
şi ne va da să gustăm

iubirea cu care putem îmbrăţişa pe oricine fără teamă
fără frica de păcat şi eşec
fără teama de  a nu fi înţeleşi greşit, părăsiţi
de a răni, de a fi trădaţi de propriul corp ori de “subconştient”

o dragoste sigură
o dragoste veşnică
o dragoste a cărei îmbrăţişare
naşte

tinereţe-fără-bătrâneţe
şi
viaţă-fără-de-moarte…

dragostea care ar da
fiecăruia dintre noi
îndrăzneala de a intra

cu biciul adevărului

în templul propriului trup,

ca să dăm afară animalul 
jertfit pentru bani

şi să-L primim pe Dumnezeul

jertfit pentru dragoste…