Spulberarea minciunilor corporatiilor agroindustriale, de Andrew Kimbrell

“Avem nevoie de o schimbare majoră la nivelul eforturilor de a hrăni lumea, în care accentul să fie pus pe sprijinirea agriculturii locale, în care oamenii să trăiască în apropierea (sau pe) pământul pe care îl folosesc, să cultive alimente cu care să asigure hrana comunităţilor lor şi să utilizeze metode ecologice. Cu alte cuvinte, foametea poate fi rezolvată doar printr-un sistem agricol care promovează independenţa alimentară.”

fragmente:
O privire mai atentă asupra cauzelor ce stau la baza foametei va revela că orice afirmaţie cum că foametea mondială este cauzata de lipsa de alimente este pur şi simplu o minciună menită să servească agriculturii industriale.

De-a lungul secolelor şi în toate colţurile lumii, sistemul industrial a „îngrădit” micii agricultori, forţându-i pe ţăranii care trăiau din agricultură să-şi părăsească terenurile, pentru ca acestea să fie apoi folosite în special pentru culturile scumpe, destinate exportului, în locul celor destinate populaţiei locale. Rezultatul acestei îngrădiri a fost şi continuă să fie faptul că nenumărate milioane de ţărani îşi pierd pământurile, tradiţiile, comunităţile rurale şi, cel mai direct efect, posibilitatea de a-şi cultiva propria hrană – independenţa lor alimentară. Strămutaţi de pe pământul lor şi privaţi de mijloacele lor de supravieţuire, noii „dezrădăcinaţi” migrează apoi în număr mare către noile oraşe industrializate, unde devin repede o clasă urbană săracă, ce se luptă pentru slujbe prost plătite şi este condamnată la înfometare pe termen lung.

Un studiu al Naţiunilor Unite a descoperit că aproximativ 50% din  această creştere a populaţiei urbane se datorează migraţiei, în mare parte forţată, de la comunităţile rurale, la cele urbane.

Majoritatea produselor din carne provin acum din „fabricile de animale”, unde animalele de sacrificiu sunt închise în condiţii şocante, fiind foarte înghesuite, ceea ce conduce la apariţia unor boli de largă răspândire în rândul animalelor şi a unor boli cauzate de alimente. Potrivit CDC, cazurile înregistrate de îmbolnăviri cu agenţi patogeni precum salmonella sau escherichia-colii sunt de zece ori mai numeroase decât erau acum douăzeci de ani, iar cele datorate campilobacter-ului au crescut cu mai mult de jumătate. CDC nu au sesizat existenţa a niciunuia dintre aceşti agenţi patogeni în carne până la sfâşitul anilor ’70, când „fabricile de animale” au devenit sursa principala a producţiei de carne.

Dependenţa crescută de produşii chimici, nucleari sau modificaţi genetic nu va face decât să amplifice problema. Adevărata soluţie este întoarcerea la practicile agricole organice, sănătoase. S-a dovedit că producţia de alimente care este sigură pentru mediu, lipsită de cruzime pentru animale şi bazată pe spiritul comunităţii şi al independenţei alimentare este, de asemenea, sigură şi hrănitoare pentru oameni.

La o analiză mai atentă, alimentele noastre presupus ieftine se dovedesc a fi extrem de scumpe. Minciuna preţului scăzut ignoră complet costurile concrete, uluitor de mari ale alimentelor noastre, care nu apar pe bonurile de casă pe care le primim de la magazinele de alimente. Analiza convenţională asupra costului hranei ignoră complet costurile sociale şi de mediu care cresc exponenţial şi pe care, în prezent, tot consumatorii le plătesc şi le vor plăti şi de acum înainte.

O analiză convenţională ignoră, de asemenea, preţul consumului de alimente industriale pentru sănătatea umană, incluzând aici contribuţia pesticidelor, a hormonilor şi a altor produşi chimici la actuala „epidemie” de cancer. De asemenea, sunt incalculabile cheltuielile şi zilele de muncă pierdute a 80 de milioane de americani care se îmbolnăvesc, în fiecare an, de maladii datorate alimentelor. Mai mult decât atât, preţul pentru sănătate al alimentelor industriale ar trebui să reflecte cheltuielile, durerea şi suferinţa a zeci de milioane de oameni care sunt victimele unor boli precum obezitatea şi afecţiunile cardiace, cauzate de consumul intens de hrană industrială de tip fast-food. Puse împreună, aceste costuri medicale sunt, în mod evident, de ordinul a sute de miliarde de dolari anual.”

Dislocarea, de către agricultura industrială, a milioane de fermieri şi a mii de comunităţi săteşti nu apare nici ea într-un calcul obişnuit al preţului alimentelor.

Între timp, la supermarketuri, alimentele noastre care se intenţionau a fi ieftine, devin din ce în ce mai scumpe, pe măsură ce agricultura industrială se aliniază la costurile ridicate ale tehnicilor extravagante de procesare şi de împachetare a alimentelor. Însă banii nu merg la fermieri. Marea majoritate a profiturilor merg la marile corporaţii ce intermediază între producători şi consumatori, care îi storc pe fermieri atât când le vând seminţe, cât şi atunci când le cumpără recoltele pentru a le procesa.

Pe măsură ce dimensiunea fermelor şi dispariţia micilor proprietari creşte (ambele endemice pentru agricultura industrială), condiţiile sociale din comunităţile locale se deteriorează.

agricultura tradiţională la scară mică reface comunităţile rurale şi creează locuri de muncă în ferme. Dacă oamenii ar putea vedea adevăratul preţ al alimentelor pe care le mâncăm, ar fi uşor să ia decizii cu privire la ceea ce cumpără. În comparaţie cu alimentele industriale, alternativele organice reprezintă o investiţie pentru întreaga viaţă.

Sursa: Adevarul despre noua industrie agricola