(fragmente din cartea PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării (Interviuri acordate lui Liviu Vălenaș), Editura VOG, București, 2004)

din capitolul Romania și UE

Stanga reminescenta – adica socialismul care a supravietuit experimentelor bolsevic si nazist, pe care le-a sustinut facandu-se ca li se impotriveste si de care nu s-a dezis formal decat atunci cand esecul lor devenise patent – urmareste de fapt exact aceleasi obiective “utopice” ca si ele, “utopic” fiind un eufemism pentru “pervers”. (…) Metoda politica consta in folosirea pluralismului democratic, combinat cu tehnica hegemonica a lui Gramsci, pentru a elimina progresiv de pe scena politica si de pe “piata ideilor” politice tot ceea ce se situeaza la dreapta sectorului elastic si circumstantial ocupat de stanga, ajungandu-se in cele din urma la monopolul ideologic si la partidul unic sau la pluralismul fictiv (…). Acest plan se realizeaza prin amputarea, pe rand, una dupa alta, asa cum se taie feliile la salam, a tot ce ajunge la extrema dreapta a spectrului politic, ca urmare a precedentei amputari, sub aceleasi acuzatii de incompatibilitate cu democratia ideilor si a obiectivelor politice opuse stangii. Impingerea constanta a spectrului spre stanga a ajuns sa reduca deschiderea evantaiului politic de la 180 grade la 90 grade in 50 de ani, centrul liberal ajungand astazi la extrema dreapta, loc ce “justifica” clasarea lui ca “fascist” de catre propaganda socialista. (…) Liberalii sunt victimele propriei lor complicitati, manifestate prin incuviintarea eliminarii a ceea ce se situa la dreapta lor si prin asocierea lor explicita sau tacita la campaniile de intimidare si denigrare care au dus la eliminarea conservatorilor, declarati “reactionari”, sau a nationalistilor, taxati de “nazism”. Astazi le-a venit si lor randul sa fie victimele terorismului intelectual de stanga, caruia, din lasitate, oportunism politic si calcule electorale, nu i s-au opus atunci cand erau vizati adversarii lor. Reaua credinta a socialistilor este evidenta. Faptul ca nu-i deranjeaza extremistii daca sunt de stanga, dovedind ca nu salvarea democratiei ii preocupa, ci eliminarea dreptei si a centrului de pe scena politica. Partidul liberal al lui Jorg Haider, cu care social-democratii austrieci fusesera asociati la putere vreme de mai multe decenii, nu este decat ultima victima. Dar nu cea din urma, pentru ca-i vor urma altele daca mecanismul pervers al salamului nu este spart. …

(…)

…Americanizarea are ca efect globalizarea, care este, deopotriva, consecinta hegemonismului american si explicatia “pudica” a acestuia. Desi este de natura mai ales economica, acest hegemonism este si produsul unei gandiri conspirative – pentru ca este difuzata pe ascuns -, numita de analisti “Noua gandire Unica”, afirmandu-si tezele indirect, prin obligatia de “politically correct”, cu alte cuvinte, prin teroarea intelectuala si delictul de opinie. In numele drepturilor omului, al tolerantei si al altor teorii recent erijate in dogme, se instaureaza noi stereotipuri si tabuuri, impotriva carora nimeni nu are dreptul sa se ridice, si se sacralizeaza o anumita tendinta politica, tinzand implicit catre un nou “partid unic”. (…) Vedem ca cei care manuiesc opinia publica au transformat ideea de toleranta – care nu este un principiu, ci derogare de la principiu si exceptie de la regula – in mijloc de lupta contra libertatii personale si a pluralismului politic… 167

…Opinia publica evolueaza tot timpul, cu fluctuatii imprevizibile, de multe ori abrupte. Astazi este una, maine va fi alta. …Cliseele care corespund unui curent nu trebuie confundate cu vointa nationala. Mass media, care nu are un statut politic responsabil, are pe zi ce trece un impact mai mare, pentru ca, prin televiziune, patrunde din ce in ce mai mult in sufletul populatiei, pe care o poate manipula si influenta. TV tinde sa acrediteze ideea ca felul in care ea reflecta opinia publica reprezinta mai fidel vointa populara decat o reprezinta parlamentul sau guvernul, expresiile ei recunoscute. Aceasta rivalitate intre mass-media si reprezentanta constitutionala, pe tema reprezentarii vointei nationale, este un lucru destabilizator si destructurator. Destructureaza democratia si o face sa alunece in mod inevitabil pe panta demagogiei, ducand-o la mahalagism. Devine un spectacol de circ. Afacerea Monica Lewinsky a insemnat patrunderea celei mai suburbane vulgaritati in insusi cadrul Senatului, care se vrea cea mai distinsa institutie a unei democratii ce se inchipuie o pilda pentru lumea intreaga. Aceasta decadenta este, pe de alta parte, provocata de practica lobbyingului.

Ce este lobbying-ul?

In SUA, alesii poporului, imediat dupa ce numele le-au iesit din urne, sunt solicitati de diverse grupuri corporative, profesionale, financiare, numite lobby-uri, care le cer sa le promoveze interesele, facilitandu-le obtinerea de contracte publice, modificand anumite legi sau regulamente, scutindu-le de obligatii legale sau fiscale etc. Aceste arangamente intemeiate pe promovarea intereselor particulare in defavoarea celui general (public) – pe care orice reprezentant ales este presupus a le reprezenta – se fac contra plata. Abandonarea propriului electorat si a angajamentului de a-l servi pe durata legislatiei, in favoarea unor terti, pentru bani, reprezinta o deturnare de mandat (electoral). … In al doilea rand, lobbyingul este trafic de influenta. Se foloseste autoritatea deputatului sau a senatorului pentru a influenta deciziile guvernului sau ale adunarii legislative in favoarea unor particulari, incalcandu-se principiul de expresie a interesului general. In fine, lobbyingul este coruptie a reprezentantilor natiunii sau a functionarilor statului, platiti de grupurile care le solicita interventia. … Tocmai pe langa instantele europene de la Bruxelles si Strasbourg – pentru ca UE este o entitate de natura si origine “eminamente economica”, construita pragmatic, pe etape, in care regulile jocului inca nu sunt clar definite – este loc pentru insinuarea si incetatenirea unor astfel de practici ilicite.

(…)

New Deal-ul, intemeiat pe interventia directa a statului in economie, s-a axat exact pe aceleasi principii ca politica dusa de Hitler dupa venirea lui la putere, un an dupa Roosevelt, o metodologie pe care a teoretizat-o ulterior Keynes, caruia i se atribuie in mod gresit paternitatea ei.

…Planificarea autoritara inseamna repartizarea resurselor catre aparatul de productie si distribuirea veniturilor provenind de la acesta pe temeiul unor criterii impuse, nu dupa legile pietei si nevoile firmelor. Numai studiind exemplul postbelic al acestor tari (Italia si Germania) poate gasi Romania retetele de care are nevoie, nu supunandu-se orbeste recomandarilor FMI si Bancii Mondiale…

..Europa este in momentul de fata sfasiata de imposibila conciliere dintre cele doua fete ale aceleiasi monede, materialismul. Pe avers scrie libertate, care este lozinca liberalismului si justificarea lacomiei, adica a maximizarii profitului ca motivatie a activitatii economice, liberalismul facand din schimbul de bunuri motivatia adeziunii individului la societate. Pe reversul medaliei scrie egalitate, deviza socialistilor, care justifica prin justitie invidia, revendicand impartirea bogatiei pe care sunt incapabili s-o creeze. Atata timp cat nu se iese din aceasta dilema, democratia ramane incuiata in economism, un impas care o face din ce in ce mai tributara logicii si regulilor pietei… Democratia trebuie reinventata.

– Sugerati deci o a treia cale?

– Da. O a treia cale este desigur o optiune politica. Statul trebuie sa asigure cadrul in care societatea functioneaza pe baza de pluralism, in care este deci loc pentru toate tendintele politice.

– Dupa dvs., socialismul european actual, inclusiv social-democratia, ce reprezinta de fapt? Un comunism “neoliberal”?

– Socialismul reprezinta forma frustrata a liberalismului. Ii aduna pe cei care vor sa moara capra vecinului, pe care il invidiaza ca poseda ce n-au reusit ei sa aiba… Dar si celalalt, capitalistul liberal, vrea ca ei sa aiba cat mai putin, ca sa controleze pretul caprelor, sa le vanda cat mai scump… Exista o intelegere tacita intre ambele curentedatorita tocmai faptului ca reprezinta cele doua fete ale aceluiasi fenomen, materialismul – care le face sa tinda la exclusivitate in reprezentarea electoratului. De fapt, acest “joc” nu este vizibil decat atunci cand, consecutiv alternantei dintre ele, au loc nationalizarile si privatizarile care se tot succedeaza in Europa occidentala, de la al doilea razboi mondial incoace. Intelegerea se intemeieaza pe rationamentul urmator: “Sa nationalizam pierderile, ca sa nu le suferim noi, si sa privatizam beneficiile, ca-i pacat sa se piarda in buzunarul statului”… Aceasta miscare se produce, culmea, pastrand conducerea intreprinderilor, pe motiv ca este nevoie de “specialisti”. Profesionalizarea functiei manageriale l-a emancipat pe seful intreprinderii de raspunderea fata de proprietar, al carui mandatar nu mai este decat teoretic. Carierismul managerial a dus la disparitia creativitatii, specula financiara fiind mai rentabila decat o activitate productiva.

… Cred ca monarhia este o forma de stat superioara republicii. De ce? Pentru ca, fiind vorba de o persoana care este in afara luptei politice, monarhul reprezinta in ochii comunitatii un paznic, un arbitru in care se poate increde. Paznic al constitutiei, el poate impiedica partidele sa se instapaneasca pe domeniul public facand din stat mosia lor. Ca arbitru, poate impiedica degenerarea luptelor politice in afacerism si anarhie. In al doilea rand, pentru ca, spre deosebire de republica, monarhia poate sa-i asigure statului un prestigiu, un respect si chiar o anumita stralucire culturala.

– Chiar si o unitate nationala…

– Sigur! Monarhia nu se bazeaza pe ideea de putere, ci pe aceea de autoritate, care este “mai nobila” decat puterea. Autoritatea este putere plus legitimitate. Notiunea de putere are o conotatie fizica, de constrangere. In cazul Romaniei, monarhia este in primul rand o chestiune de continuitate. …

– Sa nu fie desuet indemnul Bratienilor “Prin noi insine”

– Acest indemn nu este si nu va fi niciodata desuet, pentru nicio tara, nu numai pentru Romania! El poate fi valabil in anumite circumstante si inadecvat in alte circumstante. Cum nu este desuet pentru niciun individ, pentru nicio familie, pentru nicio comunitate! Daca vrei ca cei din jurul tau sa te respecte si sa colaboreze cu tine, pe picior de egalitate, trebuie sa pornesti de la ideea ca trebuie sa razbesti prin eforturi proprii, deci “prin noi insine”. Daca gandesti altfel, ramai un asistat si risti sa devii un supus. Ca sa nu mai spun ca esti dispretuit!

(…)…cu cat stadiul in care te afli cand esti primit (in structurile europene) este mai “subdezvoltat” in raport cu cel la care au ajuns statele din UE, cu atat sentimentul tau de inegalitate si de frustrare este mai puternic, putand contribui la prelungirea dureroasa a integrarii efective, adica a “prinderii din urma”. Romanii vor descoperi, dupa ce vor intra in Uniunea Europeana, ca salariile lor vor fi durabil mai mici, pentru ca economia lor va fi inca mult timp subdezvoltata. Atunci vor incerca sa emigreze catre tarile cu venituri mai ridicate, iar Romania va ramane un loc unde nu se acumuleaza capital si dezvoltarea locala nu va tine pasul cu restul comunitatii europene. Va ramane o regiune subdezvoltata, cum este Sicilia. Populatia acestei insule prefera si astazi sa faca salahorie in nordul Italiei, unde exista o alta economie, alte mentalitati si alte salarii.

(…) Activitati de tip speculativ, in special imobiliare si funciare. Exact asta se face si in Romania, speculatii… Plus escrocherii de tot felul, granita dintre speculatie si escrocherie este de fapt foarte mica…

– Ca si escrocheria, speculatia este deplasare de bogatie, nu creatie de bogatie; dar una este inselatorie deliberata, cealalta este un comportament egoist si iresponsabil. …Nu este in interesul Romaniei… sa devina o tara asistata (prin aderare la UE). … Ce este Europa astazi? Este refacerea unui univers care a existat inainte. Pana in secolul XVIII, cand a venit moda laicismului lansat de Revolutia Franceza, Europa era numita “Crestinatatea”. Nu numai de cronicarii romani. Acest termen era folosit deopotriva de francezi, englezi, germani etc., in opozitie cu Imperiul Otoman, care reprezenta “paganismul” si ameninta pacea continentului.

(…) …singurul factor federator – pentru ca este numitorul indiscutabil comun al tuturor statelor europene – ramane filozofia crestina, cu morala si dreptul aferent. Asta este Europa si nu alta…

(…) ce se va intampla cand Turcia va adera in Uniunea Europeana, cum vor Statele Unite?

– Este o alta initiativa americana indreptata impotriva Europei. Dar si o manevra de diversiune. Europa reprezinta ceea ce a mai ramas civilizat pe planeta. Ea este prinsa in cleste de cele doua barbarii care-i urmaresc distrugerea, disputandu-si succesiunea primatului ei in lume: cea ruseasca si cea americana.

“Privatizarea” nu este altceva decat impartirea “prazii” – patrimoniul particularilor deposedati de totalitarismul marxist – intre oamenii aflati la putere. Asa cum este practicata, este si ea un aranjament intemeiat pe faimosul “algoritm”: “tie iti dau fabrica aia, mie imi iau fabrica asta etc.” Asa cum se face la Bucuresti, nu este altceva decat o renationalizare: deposedarea detinatorilor legitimi de catre oamenii puterii. …Absurditatea a mers atat de departe incat si-au impartit chiar lucruri care apartin prin definitie statului, facand parte din domeniul regalian al acestuia: “na tie vamile, lui politia financiara, mie domeniile statului etc.” …

…daca Romania este dusa la o masa critica de credibilitate politica, militara si diplomatica.. efectul urmarit este ca, acelor tari carora le-ar trece prin cap sa ia decizii privind Romania – de exemplu, modificarea frontierelor sale sau schimbarea regimului sau politic – sa tina cont, in modul cel mai serios, de capacitatea Romaniei de a reactiona. Cu alte cuvinte, sa nu se mai discute si stabili nimic referitor la Romania fara ca ea sa fie poftita la masa unde se iau hotararile.

(…) Pentru a satisface celelalte conditii ale “masei critice”, este nevoie ca populatia sa creasca spre a dezvolta potentialul economic, incepand cu punerea in valoare a resurselor naturale existente. Ce mai ramane de facut dupa aceea este dezvoltarea potentialului militar si diplomatic. Capacitatea armatei romane de a lovi orice agresor trebuie sa atinga caracterul disuasiv de care este nevoie pentru a impiedica orice initiativa hegemonica la granitele noastre, precum si orice tentativa de a ni se impune cu forta solutii care n-au asentimentul nostru. (…)

Advertisements