Libertatea nu înseamnă eliminarea tensiunii. Te simţi liber atunci când trăieşti în tine cel mai acut tensiunea dintre natura activă şi cea pasivă, dintre spiritul rebel şi cel supus, tensiune care nu rezultă în dezordine, dimpotrivă. Atunci când recunoşti discordanţele din tine şi, tocmai pentru că le recunoşti, tinzi să le integrezi într-un soi de armonie tensionată, muzicală. Sunt atâtea nuanţe pe care le treci cu vederea , abia perceptibile, dar care pot estompa stridenţele. Nu e vorba să te confrunţi cu piedicile, cu dezacordurile în faţa cărora te aduce viaţa, ci, înainte de toate, cu piedicile şi dezacordurile care zac în străfundurile tale şi care, odată intuite, dau măsura complexităţii naturii umane, tocmai din ele se trage forţa vitală, iar felul cum ştim să o valorificăm ne înaltă sau ne coboară. Toată viaţa învăţăm să ne acordăm fiinţa la lume, dar şi să acordăm lumea la fiinţa noastră, ne luptăm cu dezacordurile în aspiraţia de a ne ridica viaţa la un nivel pe care doar muzica îl poate atinge.

Iunie 2008