“Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.
… Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O, Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.”
(Monahia Nicodema Stoica)
Dec 23, 2011 @ 14:06:53
Ce interpretare gasesti/gasiti la versul asta “Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine”. El ca bob vrea sa devina Trup dar de ce celorlalte le doreste sa fie doar piine? Sau se refera la o singura piine ca si cind ar fi toate impreuna?
Dec 24, 2011 @ 17:07:25
Despre iubire – de Kahlil Gibran
Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
…
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
http://dindragoste.unica.ro/poezii-de-dragoste/despre-iubire-kahlil-gibran.php
Dec 28, 2011 @ 17:23:46
Precum boabele de grâu risipite pe câmpii se adună într-o singură pâine, așa vrea Dumnezeu ca, prin dragostea dintre noi, să devenim un singur Trup: Trupul lui Hristos (Biserica).
Sf. Pavel spune:”o pâine, un trup suntem cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine”.
Acesta este sensul versetului respectiv.
Dec 31, 2011 @ 22:29:42
Mai mult, ca întreaga creaţie să fie îndumnezeită şi transfigurată de harul dumnezeiesc. Ca întreg cosmosul întreaga materie (fiecare bob de grâu) să devină Biserică şi Trup al lui Hristos. Ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, că omul este inelul de legătură între Dumnezeu şi lume, şi că unindu-se cu Dumnezeu, omul uneşte creaţia cu Dumnezeu, care la rândul ei se împârtăşeşte deharul dumnezeirii. Iar la final, toate sunt una în Dumnezeu. Un singur trup îndumnezeit, sau, altfel sps, o singură pâine. Foarte frumoasă poezia.